În fiecare zi îmi propun să fiu un om mai bun și mereu mă abat din drum. Cum aș putea să scap de patimi?

Foto: Oana Nechifor

Sărut dreapta, părinte! Iertați-mă, încerc să scap de o patimă și nu pot… În fiecare zi, dimineața, mă trezesc cu gândul de a fi o persoană mai bună. Trece timpul, apoi, și mă abat. Pierzând timpul cu „prietenii” mei, încep să grăiesc în deșert, apoi îmi apare mândria – iar imediat ce mă despart de dânșii, îmi pare rău. Problema e că, indiferent cât aș încerca, nu reușesc să mă țin în frâu. Cum trebuie să procedez?

7 Iunie 2017

Alexandra,

Ştiindu-ţi neputinţa, fugi şi tu de locurile şi de oamenii care îţi hrănesc patima. Suntem neputincioşi, de aceea avem nevoie să nu ne expunem ispitei, căci vom cădea cu siguranţă. Mai ales în locurile în care am mai căzut deja, este foarte simplu să cădem din nou. Roagă-te cu rugăciunea minţii, doar aşa vei putea să scapi de ispită. Vorbind mult este aproape imposibil să nu greşeşti ceva. Învaţă-te mai mult să taci şi vei dobândi mult folos.

Tihon a răspuns:
16 Iunie 2017

Spovedania sincera, la rece, ajuta f.mult la indreptarea omului. Te tine în frâu spovedania deasă ( scurtă, însă, la subiect - nu tratate de psihioanaliză, pt. nici-un părinte duhovnic nu poate spovedi des pe cineva care îl ţine cu orele la spovedanie, decât dacă e bolnav psihic penitentul). E uimitoare puterea spovedaniei. Tu spui că nu poţi să te îndrepţi, dar spovedania îţi arată că te indrepţi fără eforturi mari, decât smerenia de la spovedanie - cel mai mare efort...

Emily a răspuns:
18 Iulie 2017

Este un lucru foarte bun ca tu ai "nelinistea cea buna". Dorinta ta de a fi mai buna se va implini cu ajutorul lui Dumnezeu de a te indeparta de prilejul de pacate. Dar usor-usor, nu dintr-o data. Nimeni nu se vindeca instant de vreo boala, desi boala vine foaret repede.

Eugen a răspuns:
20 Iulie 2017

Dragă Alexandra, hai să-ți spun ceva. Dacă vrei să scapi de mândrie, spune așa: tot ce-am primit, tot ce am este de la Dumnezeu. Apoi, conform Sf. Ap. Pavel: cu ce să mă mândresc dacă nu decât cu slăbiciunile mele? Punând totul în grija lui Dumnezeu, cu siguranță "oamenii severi" ( cei răi - vrăjmașii) vor pleca fiindcă, acolo unde e smerenie, firește nu ma este mândrie. Doamne ajută!

Oana a răspuns:
3 August 2017

Alexandra, tu ai fost sincera cu prietenii tai referitor la credinta ta? Cateodata ii judecam pe oameni fara sa macar discutam cu ei.
Uite, seful meu de job, si prieten altfel, a descoperit ateismul. El are ceva contra soacrei care este destul de credincioasa practicantasi se macina periodic sa nu aibe vreo influenta asupra fiului lui.
Eu mereu am tacut din gura referitor la ce cred cand el vine cu glume despre Iisus cand vine Pastele sau Craciunul sau oricand s-a contrat cu soacra. Eu nevrand sa pierd respectul lui am ascuns cum ca si eu cred ca Dumnezeu exista si este cunoscut prin Hristos si Biserica nu e doar 'mosi cu barbi'. Dar asa se facu ca pana la urma castile de la telefon au cazut de ceva ori si a auzit tot biroul ca ascult radio Trinitas. Eu muream era si post si stiam ca rusinea mea e mai mare rau decat orice ganduri ar avea un ateu. Dupa ceva timp am recunoscut ca anume glume nu ma acuza si eu sunt, cum zice sefu "cu Biserica". Credeam ca ma va uri. N-a facut-o. Si chiar relatia dintre noi a devenit mai aproape de ce era la inceput nu doar sef angajat. El tot ateu altfel cel putin declarat ca sa fie cool. Nu stiu.. Nu stim pana cand nu suntem sinceri intre noi.

Adaugă comentariul tău

De la același autor

Ultimele din categorie

Bloc Social Icons