Judecăm, clevetim sau constatăm?

„Ionel a venit beat aseară”. Mă gândesc că asta înseamnă că am constatat. Am înţeles că judecată înseamnă când îl pun într-o lumină nefavorabilă. Dar faptul în sine îl pune într-o situatie nefavorabilă pe Ionel, asta înseamnă că l-am judecat? Dacă am spus altcuiva fapta lui Ionel înseamnă că l-am clevetit? Ce înseamnă că l-am clevetit? Când îl clevetesc fără să îl judec? Care e diferenţa dintre cele trei?

18 Mai 2011

Importantă este prezenţa noastră în lume ca lumină a lumii. Dacă Ionel este tatăl, fiul sau fratele nostru, atunci este grav că a venit beat. Întrebarea care trebuie să se pună este: foloseşte cuiva această informaţie? Dacă da, este spusă unui duhovnic, tată, psiholog, atunci rostirea acestei propoziţii are sens. Dacă este spusă doar pentru a arunca cu întuneric peste un om neputincios, atunci e păcat. Constatarea este pentru sine, nu pentru alţii. Dacă tu gândeşti, ce om nenorocit şi beţiv, atunci este judecată. Dacă spui şi altora, cu scopul de a râde de el, de a-l jigni sau umple de ridicol, atunci este clevetire. Constatarea (pentru sine) nu este păcat, este surprinderea realităţii. Judecata şi clevetirea, da.

Pr. I. Istrati

Adaugă comentariul tău

Citește alte articole despre: judecată, constatare, păcat, clevetirea

De la același autor

Ultimele din categorie

Bloc Social Icons