Dacă lumea ar cunoaște puterea cuvântului lui Hristos: «Învățați de la Mine smerenia și blândețea», atunci lumea întreagă ar lăsa toate celelalte științe și învățături și ar învăța numai această știință cerească.

Oamenii nu cunosc puterea smereniei lui Hristos și de aceea sunt atrași spre cele pământești. Dar omul nu poate cunoaște puterea acestui cuvânt al lui Hristos fără Duhul Sfânt; dar cine a cunoscut-o, acela n-ar mai lăsa această știință, chiar dacă ar avea ca bogăție toate împărățiile pământului.

Doamne, dă-mi smerenia Ta, ca să se sălășluiască întru mine iubirea Ta și să fie vie întru mine sfântă frica Ta!

Grea este viața fără iubirea de Dumnezeu; sufletul este întunecat și posomorât, dar, când vine iubirea, bucuria sufletului e cu neputință de descris.

Sufletul meu însetează să câștige smerenia lui Hristos și tânjește după ea ziua și noaptea, și, uneori, urlu strigând: «Sufletul meu tânjește după Tine și cu lacrimi Te caut!»

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 62)