Vremea ducerii de aici sosește; să vă sârguiți, dar, a vă îngriji și a vă găti de sufletele voastre, de vreme ce, după ducerea de aici, roadă de pocăință sau de faptă bună să nu socotească cineva că va face. Că în iad se zice: Cine se va mărturisi Ție?. Aici sunt nevoințele și ostenelile, iar acolo cununile și plățile, după legea poruncilor Domnului. Aici este lupta cu vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, iar acolo răsplata cea din vitejie și din izbândă. Aici este sârguința, iar acolo cinstea și mărirea. Aici este cumpărarea nevoințelor, iar acolo adunarea câștigului. Aici, ca în scurt să spunem, lucrările binelui și ale răului se fac, iar acolo este răsplătirea acelora. Deci, pentru urmarea și îndulcirea cea vremelnică a păcatului nu numai că ne lipsim de bunătățile cele veșnice, ci încă și muncilor celor fără de sfârșit ne dăm, că zice Domnul: Vor merge aceștia la osânda veșnică, iar drepții la viață veșnică (Matei 25, 46). Deci, mai întâi, credința cea tare către Dumnezeu, neclintită în sufletele noastre, din toată puterea să o păzim. Dar încă și a îndrăzni ne poruncește Mântuitorul, zicând: Îndrăzniți, Eu am  biruit lumea!. Și iarăși: Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă, ci vă temeți mai mult de Cel ce poate și sufletul și trupul să le arunce în gheenă. Adevărat, zic vouă, de acela să vă temeți. Și pomenirea de rău să nu o țineți, ca întru mânia voastră să nu apună soarele. Iar de va intra gând necurat întru cineva, apoi, sârguindu-se, să-l piardã pe acela cu rugăciunea. Că zice: Fiți sfinți, precum Eu sfânt sunt!. Iar de lăcomie de averi, ca de ceea ce este maică a slujirii de idoli, să fugiți. Și încă mai vârtos să iubiți cumpătarea.

(Proloagele, volumul I, Editura Bunavestire, Bacău, 1995, p. 352)