Într-adevăr, unii credincioși, cei încă prunci la minte și de curând întăriți, după cum se spune, au nevoie să fie hrăniți cu lapte, cu învățături mai simple și mai elementare, pentru că nu pot suporta hrana tare a învățăturii. Dacă le dai o hrană mai presus de puterea lor, se simt strâmtorări și îngreunați, pentru că mintea lor, ca și trupurile copiilor, nu-i în stare să primească și să asimileze învățătura ce li se dă, ba poate că-și mai și vatămă puțina înțelegere ce-o aveau mai înainte.

Alți credincioși, dimpotrivă, au nevoie de învățătura care se grăiește celor desăvârșiți; de o hrană mai substanțială și mai tare, pentru că simțurile lor sunt destul de exercitate ca să deosebească adevărul de fals. Dacă aceștia ar fi alăptați cu lapte și hrăniți cu legume, cu o mâncare potrivită celor slabi, s-ar supăra. Și pe bună dreptate, că nu s-ar mai întări după Hristos, nici n-ar mai crește până la creșterea aceea vrednică de laudă, pe care o lucrează învățătura care face bărbat desăvârșit pe cel hrănit cu hrană tare și-l duce la măsura vârstei celei duhovnicești.

(Sfântul Grigore din Nazianz, Despre Preoție, traducere de Dumitru Fecioru, Editura Sophia, 2004, pp. 244-245)