Invidia îl slăbeşte duhovniceşte pe om. De ce credeţi că Apostolii nu au putut să scoată demonul din copilul îndrăcit, deşi primiseră de la Hristos această putere şi scoseseră şi altă dată demoni? Deoarece i-au invidiat pe cei trei Ucenici, pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, pe care Hristos îi luase pe munte la Schimbarea la Faţă. Hristos ar fi putut să-i ia pe toţi Ucenicii, dar nu toţi erau în stare să cuprindă taina aceasta. De aceea i-a luat pe cei care puteau să o cuprindă. Credeţi că nu-i iubea şi pe ceilalţi Ucenici? Sau îl iubea pe Ioan mai mult decât pe ceilalţi? Nu, dar Ioan îl iubea pe Hristos mai mult decât ceilalţi Ucenici şi de aceea putea înţelege mai bine dragostea lui Hristos. Avea „capacitate” mare; bateria lui era mare. Vedeţi cum invidia a îndepărtat Harul lui Dumnezeu de la ceilalţi Apostoli şi astfel nu l-au putut tămădui pe copilul demonizat? De aceea Hristos a spus: O, neam necredincios şi desfrânat! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda?.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. V Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, pp. 120-121)