Învierea, fiica și mesajul

Hristos vrea doar să o dea drept exemplu. „Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace”, sunt cuvintele ce vin să-i pecetluiască vindecarea. Iisus ține să arate că cel ce se apropie de Dânsul cu credință nu va fi cu niciun chip izgonit. Și restituie deopotrivă demnitatea și sănătatea femeii.

Text și context

Minunea vindecării demonizatului dinținutul Gherghesenilor e urmată de altele două. Ambele cu un mesaj puternic, menite a vorbi despre Dumnezeul întrupat și calități precum empatia sau dreptatea Acestuia. Prin intermediul unei intercalări de povestiri, Sfântul Luca vine să arate cât de căutat era Învățătorul. Nu doar mulțimi de oameni provenind din păturile de jos ale societății veneau să îi ceară ajutorul, ci și reprezentanții elitei sociale și a celei religioase. Unii îl provocau la dezbatere, alții încercau să-L prindă în cuvânt, alții erau pur și simplu curioși. Exista însă și o altă categorie. A celor ce veneau să-i solicite câte ceva. Din aceasta face parte Iair. Omul se găsește în fața unei cumpene a vieții. Tocmai i s-a îmbolnăvit singura fiică. Iar semnele nu sunt deloc încurajatoare. Atitudinea lui e una ce poate fi plasată între smerenie și disperare. Fapt lesne de înțeles, dacă ne raportăm la vârsta tinerei.

O altă femeie

Prompt, cum e de fiecare dată când lumea are nevoie de El, Domnul aleargă la casa mai-marelui sinagogii. Își face loc prin mulțimea agitată ce și-ar dori să-L atingă. Între cei care reușesc să facă acest lucru se numără o persoană cu o situație specială. Femeia cu scurgere de sânge. Boala o frământa deja de doisprezece ani. Și nu-și găsise leacul, deși făcuse tot ceea ce era omenește posibil. Naratorul ține să evidențieze faptul că „cheltuise cu doctorii toată averea ei, şi de nici unul nu putuse să fie vindecată”. De această dată se apropie de Doctorul cel fără de plată. Terapia e simplă. Se atinge de poala hainei Lui și tămăduirea survine. Ca și când ar fi ceva firesc. Se trage repede înapoi, spre a nu fi observată. Mulțimea ignoră deopotrivă gestul și prezența. Domnul nu. Se oprește, scrutează orizonturile și întreabă: „Cine este cel ce s-a atins de Mine?” Apostolii sunt de-a dreptul amuzați. Toată lumea Îl îmbulzește și El are chef de inventarieri. Țin să-I spună acest lucru. Învățătorul rămâne consecvent în căutare. Femeia, vădită, vine și mărturisește ce a făcut. E de bună seamă speriată. Se gândește la faptul că ar putea fi supusă oprobriului public pentru îndrăzneală. Societatea în care trăiește nu e una ce se remarcă prin recunoașterea la cote maxime a condiției femeii. Dimpotrivă. Hristos vrea doar să o dea drept exemplu. „Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace”, sunt cuvintele ce vin să-i pecetluiască vindecarea. Iisus ține să arate că cel ce se apropie de Dânsul cu credință nu va fi cu niciun chip izgonit. Și restituie deopotrivă demnitatea și sănătatea femeii.

Învierea

Episodul aduce cu sine o întârziere a călătoriei. Între timp, fiica bolnavă se stinge din viață. Slugile sunt trimise spre a-i transmite lui Iair să nu-L mai ostenească pe Hristos. El, care tocmai lăudase credința femeii, îi spune tatălui îndurerat: „Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi”. Ajunge acolo, unde e probabil așteptat să mângâie îndureratul cortegiu. Intră în casă, restricționează accesul la defunctă și le spune că aceasta nu a murit, ci doarme. Apoi, rămas alături de căpătâiul ei, îi adresează o invitație-poruncă: „Copilă, scoală-te”! Răspunsul e imediat. Tânăra se întoarce din nou la viață și îndurerații sunt chemați să se convingă de realitatea acestui faptul, oferindu-i celei pe care boala o slăbise ceva de mâncare.

În loc de concluzii

Pericopa aceasta s-ar putea citi în mai multe feluri. O lectură în cheie feministă ar lăsa de bună seamă să se vadă faptul că Domnul restabileste condiția femeii într-o societate ce nu ajunsese încă la conștiința importanței acesteia. Citită dintr-o altă perspectivă, ea ne vorbește despre El ca Stăpân al morții și Cel care restaurează deopotrivă viața și sănătatea. În plus, ni-L deconspiră, așa cum am menționat încă dintru început, ca fiind sensibil la durerile și neputințele oamenilor. Și ne-ndeamnă și pe noi, cei care peste milenii ne aplecăm cu atenție asupra relatării, să păstrăm cu sfințenie leitmotivul întregului episod, anume credința. Acolo unde aceasta există, totul e posibil și în favoarea noastră. E musai, însă, să fie dublată de dragoste. Îndrăzniți!

De la același autor

Ultimele din categorie