† NICOLAE

din mila lui Dumnezeu

Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Statelor Unite ale Americii şi
Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi

Iubitului cler şi dreptmăritorilor creştini din sfânta noastră Arhiepiscopie,
pace şi nădejde neclintită de la Hristos Domnul cel Înviat,
iar de la noi arhierească binecuvântare.

„Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.
Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1, 4-5).

Prea Cucernici Părinţi, Iubiţi Credincioşi,

Hristos a înviat!

În această dimineață a Învierii Domnului purtăm în mâini lumânări aprinse ce străpung întunericul vestindu-ne biruința luminii asupra întunericului, a vieții care vine de la Dumnezeu asupra întunericului urii, nedreptății, vrăjmășiei și morții. Lumânarea pe care o purtăm nu este un obiect liturgic oarecare, ci este simbolul adevărului pe care îl vestim, acela al biruinței vieții asupra morții prin Învierea Mântuitorului. Prin ea exprimăm experiența că întunericul condiției umane a fost străpuns de lumina care strălucește din mormânt, că Hristos a Înviat din morți, călcând moartea prin moarte și celor din morminte dăruind viață.

Ce este acest întuneric care încearcă să cuprindă lumina? Probabil că în aceste zile înțelegem mai bine decât în alte momente că este întunericul propriei noastre păcătoșenii și al ignorării vieții semenului care este, la fel ca și noi, chip al lui Dumnezeu și făptură umană răscumpărată prin sângele lui Hristos pe Cruce. Este întunericul minții unora dintre semenii noștri, purtând chiar numele de creștin, care nu prețuiesc viața și au pretenția de a rezolva problemele lumii cu arma în mână. Este întunericul vrăjmășiei și al conflictului dintre persoane umane. Este tragedia fricii de moarte care ne-a ținut în robie toată viața (vezi Evrei 2, 15). De toate acestea ne-a eliberat Hristos prin moartea și  Învierea Sa!

Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor, ne spune Sf. Evanghelist Ioan. Iar Sf. Ioan Gură de Aur tâlcuiește: „cuvântul adevărului lui Hristos a strălucit în fața minciunii și a făcut-o să dispară. Prin suferința morții a biruit moartea și i-a adus la viață pe cei ținuți de ea. De atunci, nici moartea, nici minciuna nu au mai putut cuprinde lumina care strălucește tuturor.”[1]

Viața care era lumina oamenilor la începutul creației a biruit moartea care părea că stăpânește toată făptura. Cântările din dimineața Învierii vestesc această călcare a morţii. Sf. Ioan Gură de Aur spune: ”Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului...”[2] Şi continuă același sfânt părinte: „Astăzi s-au dezlegat legăturile morții și biruința iadului a dispărut. Astăzi este vremea potrivită să grăim iarăși acele cuvinte profetice: Unde-ți este, moarte, boldul? Unde-ți este, iadule, biruința?[3] Astăzi, Stăpânul nostru a sfărâmat porțile cele de aramă și a pierdut însăși fața morții. Dar pentru ce vorbesc eu de fața morții? I-a schimbat chiar numele morții. Acum moartea nu se mai numește moarte, ci adormire și somn.”[4] De la Adam până la Hristos, istoria omului a fost marcată de îndepărtarea de Dumnezeu care a dus la moarte. Viaţa se încheia la mormânt consemnând eșecul unei existențe omenești care-și aștepta izbăvirea. Izbăvirea a fost adusă de Învierea lui Hristos transformând moartea în adormire, adică în trecere spre o viață a comuniunii cu Dumnezeu și așteptare a veșniciei Împărăției.

„Vreme potrivită este astăzi, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur, ca toți să strigăm cele spuse de fericitul David: Cine va spune puternicele fapte ale Domnului, cine va face ca toate laudele Lui să fie auzite?[5] Că, iată, ne-a venit sărbătoarea cea dorită și mântuitoare, ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, temeiul păcii, pricina împăcării, încetarea războaielor, călcarea morții, înfrângerea diavolului.”[6] Slava de la Laudele intonate la Utrenia Învierii ne vorbeşte despre această împăcare între frați: „Ziua Învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea, Şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem: Fraţilor! şi celor ce ne urăsc pe noi; Să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.” Ce ne poate determina „să iertăm toate pentru Înviere” şi să-i considerăm pe toţi semenii noştri fraţi? Fără îndoială, credinţa că Hristos a înviat. Şi dacă Hristos a înviat şi noi vom învia, căci precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia.”[7]

Nu putem decât să încercăm să primim această vestire şi să ne luminăm cu înțelegerea faptului că întreaga noastră viață creștină se verifică prin exprimarea acestei luminări. Vrăjmășia, ura, frica din lumea noastră nu vor fi îndepărtate decât prin proclamarea bucuriei Învierii de către fiecare dintre noi, cei ce numim creștini, înțelegând că de la noi poate porni schimbarea chipului lumii. Ne rugăm cu toții la Sf. Liturghie pentru pacea de sus, pentru pacea a toată lumea, pentru statornicia sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi adăugăm apoi ectenii pentru izbăvirea de orice nedreptate, asuprire și prigoană şi încetarea războiului. Creştinii care se roagă stăruitor pot aduce pacea prin privirea curată, prin fapta cea bună, prin îngăduinţa către toţi, căci pentru toţi a înviat Hristos.

Vă îndemn pe toți, preoți și credincioși, să ne rugăm fierbinte pentru pace şi să mărturisim în aceste zile credința noastră că moartea a fost biruită de Hristos prin Înviere. Această vestire să ne fie tuturor prilej de bucurie şi nădejde că încercările lumii nu pot cuprinde lumina care strălucește din mormânt!

Vă îmbrăţişez în Hristos Domnul Cel Înviat şi vă doresc sănătate și Sărbători fericite!

Adevărat a înviat!

Al vostru frate întru rugăciune către Dumnezeu,

† Mitropolitul NICOLAE

Chicago, Praznicul Învierii Domnului, 2022

[1] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia V la Evanghelia de la Ioan, la Archbishop Dmitri Royster, The Holy Gospel according to St. John. A pastoral commentary, p. 12.

[2] Cuvânt de învățătură în sfânta și luminata zi a slăvitei și mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru.

[3] Osea 13, 14; 1 Corinteni 15, 55.

[4] Predici la sărbători împărătești și cuvântări de lauda la sfinți, trad. de Preot Prof. Dumitru Fecioru, București, 2006, p. 148.

[5] Psalm 105, 2.

[6] Predici la sărbători împărătești..., p. 148.

[7] 1 Corinteni 15, 22.