„Mergând, vestiți apostolilor…” (Matei 28,7)

 Preacucernici Părinți și iubiți credincioși,

 Hristos a inviat!

După cum ne mărturisesc Sfintele Evanghelii, cei dintâi martori ai Învierii Domnului, n-au fost ucenicii Lui, adică apostolii, ci femeile mironosițe care au mers a treia zi la mormânt pentru ca să ungă trupul lui Iisus, pus în groapă imediat după luarea de pe cruce, fără să fie uns cu mir, după tradiția la evrei, pentru că începea odihna sabatului. Deși știau că mormântul avea o piatră mare prăvălită peste el și că era păzit de străjeri, totuși ele nu s-au descurajat și au plecat dis-de-dimineața, înainte de răsăritul soarelui, pentru ca să împlinească rânduiala ungerii cu mir a trupului Domnului.

Ajungând la mormânt, au văzut cu uimire  că mormântul era deschis și gol, iar străjerii dispăruseră. Atunci un înger li s-a arătat și le-a spus că Domnul a înviat și să meargă să vestească ucenicilor. Plecând ele de la mormânt ca să vestească ucenicilor, deodată le-a apărut Iisus, zicându-le: „Bucurați-vă” și „Nu vă temeți” (Matei 28, 5-10)! Iată două îndemnuri pe care Mântuitorul Iisus Hristos Cel înviat ni le adresează și nouă de fiecare dată când suntem întristați și necăjiți. Numai să ne aducem aminte de ele! Căci dacă ne aducem aminte de aceste cuvinte mântuitoare, dispar din sufletul nostru toată frica și toată întristarea.

Aceste femei evlavioase l-au urmat pe Mântuitorul în multe locuri din Țara Sfântă unde El propovăduia Evanghelia, slujindu-i Lui și apostolilor. Sfintele Evanghelii numesc câteva dintre ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iosie, Maria lui Cleopa, Ioana, soția lui Huza, Salomeea, Suzana și cele două surori ale lui Lazăr, Marta și Maria. Femeile mironosițe, în frunte cu Maica Domnului, l-au însoțit pe Mântuitorul și pe drumul Golgotei, fiind alături de El în suferința Lui cea mai mare, în timp ce apostolii, cu excepția Sfântului Ioan Evanghelistul, stăteau închiși, de frica iudeilor, într-o casă din Ierusalim. Credința și curajul acestor femei sfinte au fost răsplătite de Mântuitorul prin aceea că le-a învrednicit să fie cei dintâi martori ai Învierii Sale și să vestească apostolilor că li se va arăta și lor. Într’adevăr, în ziua Învierii Sale, spre seară, Mântuitorul S-a arătat apostolilor, intrând la ei prin ușile încuiate. Apoi, timp de 40 de zile, El S-a arătat din nou apostolilor precum și altor oameni credincioși. Odată S-a arătat la marea Galileii  „la peste 500 de frați“ (cf. I Corinteni 15, 6). Prin înviere, trupul Domnului, străbătut de energiile divine, nu mai era condiționat de legile naturii, de spațiu și de timp. Astfel Mântuitorul a intrat la apostoli prin ușile încuiate, a apărut deodată pe drumul spre Emaus și s-a alăturat celor doi călători, Luca și Cleopa, a cinat împreună cu ei, apoi S-a făcut nevăzut.

Iubiți credincioși,

Învierea Domnului este piatra de temelie a credinței creștine. Sfântul Apostol Pavel spune : „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră, sunteți încă în păcatele voastre...  Dar acum Hristos a înviat din morți, fiind începăură a învierii celor adormiți“ (I Corinteni 15, 17, 20).    

A fi creștin înseamnă deci a crede cu toată inima că Mântuitorul Iisus Hristos a biruit moartea prin învierea Sa. A fi creștin înseamnă, de asemenea, a crede cu toată inima că și noi vom birui moartea și vom învia cu Hristos. Am repetat cuvintele „a crede cu toată inima “ pentru că Sfântul Apostol Pavel spune : „cu inima se crede și cu gura se mărturisește “  (Romani 10, 10). El nu spune că se crede cu mintea, ci că se crede cu inima. Noi credem cu toată inima și din toată inima pentru că o credință abstractă, rațională, care nu pornește din inimă și nu angajează inima, nu are nici o valoare și nu ajută la nimic. Numai credința din inimă ne angajează pe calea împlinirii statornice a voii lui Dumnezeu și ne umple inima de puterea învierii prin care biruim păcatul, bolile și toate neputințele, iar la sfârșit moartea. Sfântul Apostol Iacov spune că și dracii cred și se cutremură (cf. Iacov 2, 19), dar inima lor rămâne împietrită în rău. Tot astfel și oamenii care zic că cred în Dumnezeu, dar au inima împietrită și nu se lasă de păcatele lor, pot fi mai răi decât necredincioșii.

Credința din inimă că Mântuitorul Iisus Hristos a înviat și că biruința Lui asupra păcatului și a morții este și biruința noastră, se arată în modul cel mai concret prin aceea că nu ne pierdem niciodată curajul în lupta cu ispitele și necazurile vieții, care sunt îngăduite de Dumnezeu tocmai pentru întărirea credinței. Iată minunea : toți suferim pentru păcatele noastre, dar dacă nu ne tulburăm, ci îl chemăm pe Dumnezeu din toată inima în ajutor, biruim, încetul cu încetul, toate necazurile și ieșim întăriți în credință. Așadar necazurile vieții se fac pricină de întărie în credință! Sfântul Apostol Pavel se bucura în necazuri. El zice : „mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare “ (I. Cor. 12, 10).  Și tot el ne dă curaj în purtarea crucii, zicând : „credincios este Dumnezeu, care nu va îngădui ca să fiți ispitiți mai mult decât puteți, ci odată cu ispita va aduce și scăparea din ea, ca să puteți răbda” (I Corinteni 10, 13).

Iubiți credincioși,

Am pomenit la începtul acestui cuvânt de femeile mironosițe pentru a le da exemplu de fidelitate și de dragoste pentru Mântuitorul Hristos pe care L-au slujit cu toată inima, fiind alături de El în momentele cele mai grele ale vieții Sale.

Dintotdeauna femeile credincioase l-au simțit pe Dumnezeu mai aproape de inima lor decât bărbații. O femeie gândește și lucrează mai mult cu inima, decât cu rațiunea. „Inima are rațiunile ei pe care rațiunea nu le cunoaște”, a zis filozoful francez Pascal. Cine poate să înțeleagă jertfa zilnică a mamei pentru copiii ei pe care îi crește și educă cum se poate mai bine și pentru care este în stare să-și dea viața. Dacă vrem să înțelegem dragostea lui Dumnezeu pentru noi, să ne gândim la dragostea mamei pentru copii!

Întotdeauna, până astăzi, femeile credincioase au umplut bisericile cu prezența lor rugătoare. Dacă n-ar fi femeile la sfintele slujbe, bisericile ar fi mai mult goale decât pline! Dar meritul cel mai mare al unei femei este acela al nașterii de copii și creșterii lor în credință, singura bogăție nepieritoare pe care o putem transmite copiilor noștri. O mamă credincioasă îi învață pe copii să se roage acasă și îi aduce la biserică în fiecare duminică pentru a se împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului. Adeseori femeile evlavioase îi întorc la Dumnezeu pe bărbații lor, îi conving să meargă împreună cu ele la biserică, să se spovedească și să se împărtășească. Credincioasele noastre sunt de asemenea foarte active în funcționarea școlilor duminicale, în acțiunile caritative ale parohiei, în pregătirea hramurilor și a altor evenimente parohiale, se îngrijesc de curățenia bisericii și de împodobirea ei. Pentru toate acestea se cuvine să cinstim pe credincioasele din parohiile noastre și să le stăm în ajutor.

Iubiți credincioși,

Îi mulțumim bunului Dumnezeu că a ușurat lumea de greutatea pandemiei care a produs atâta suferință în viața multor oameni. Acum, Europa se confruntă cu un război fratricid între două popoare, majoritar ortodoxe, născute prin botez din aceeași apă a râului Nipru, aproape de Kiev. În legătură cu acest război, Părintele Zaharia, ucenicul Sf. Sofronie (+1993), de la mânăstirea Sf. Ioan Botezătorul din Essex, Anglia, ne povățuiește spunând: „Noi nu știm totul despre conflictele din această lume și nici nu trebuie să știm. Noi ne rugăm simplu cu o inimă compătimitoare pentru pacea în lume și pentru toți oamenii. Noi nu luăm partea unui partid, pentru că fiecare parte este responsabilă pentru crimele ei… Dacă ne rugăm pentru cei care au mai multă nedreptate decât dreptate, împlinim porunca iubirii vrăjmașilor. Și dacă ne rugăm pentru cei care au mai multă dreptate decât nedreptate facem un lucru bun“.

Să ne rugăm așadar din inimă ca Dumnezeu să dea pace în Ucraina și peste tot în lume unde oamenii se războiesc între ei! Și să ne dea și nouă tuturor pace în suflete și înțelegere în familiile noastre!

Cu nădejdea că veți pune la inimă aceste îndrumări duhovnicești, vă urez tuturor să petreceți Sfintele Sărbători ale Învierii Domnului cu sănătate și cu bucurie.    

 Hristos a înviat!

+Mitropolitul Serafim