IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei: Nașterea lui Hristos - sensul vieții noastre (Scrisoare pastorală, 2018)

Acum, la sărbătoarea Naşterii Domnului şi la cumpăna dintre ani, Îl rog pe Dumnezeu să vă aibă pe toţi sub ocrotirea Sa cea milostivă. Preluând cuvintele Sfântului Apostol Pavel, vă îndemn şi eu: „Să fiţi puternic întăriţi, prin Duhul Sfânt în omul dinlăuntru; Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire [...], să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoştinţă”.

† TEOFAN

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IAŞILOR ŞI MITROPOLIT AL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI

 

Iubiţilor preoţi din parohii, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iaşilor:

har, bucurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt

Iubiți frați preoți,

Cinstit cin monahal,

Drept-măritori creștini,

Cu multă bucurie duhovnicească și cu nădejde în mila și ajutorul lui Dumnezeu, mă adresez vouă în această sfântă zi de sărbătoare. Este praznicul cel mare al Nașterii lui Hristos. Cu frică și cu cutremur, cu credință și cu dragoste, ne așezăm în fața tainei celei adânci și înălțătoare a Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Suntem ajutați în demersul nostru de cuvintele Dumnezeieştii Scripturi, ale Sfinților Părinți şi de cântările Bisericii înălțate către Cer și către inima noastră în aceste zile. Colindele și atmosfera de sărbătoare creează starea lăuntrică adecvată apropierii de Dumnezeu. Suntem în aceste zile de sărbătoare mai deschiși spre cugetare asupra sensului vieții noastre și al celor apropiați nouă, asupra rostului Bisericii și al lumii.

Constatăm în noi şi în viața semenilor noştri o sete de iubire și iertare, o foame mare după adevăr și dreptate. În unii oameni, această stare de sete și de foame este trăită adânc și dureros. Alții o conștientizează mai puțin. Toți însă caută răspuns, chiar dacă în forme și cu intensități diferite.

În fața oamenilor însetați și înfometați după o viață adevărată, vine Hristos și glăsuiește: „Eu sunt Pâinea vieții; cel ce vine la Mine nu va flămânzi și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată”1. Pe oamenii împovărați de îngrijorări, de lipsuri și osteniți de greutatea vieții, Hristos îi cheamă la Sine: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre”2. Pentru cei care se află în stare de confuzie și haos, în rătăcire și nedumeriri de tot felul, Hristos are cuvânt lămuritor: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”3. „Eu sunt Lumina lumii”4, spune Hristos celor cuprinși de diferitele forme ale întunericului: necredința, păcatele grele, îndreptățirea de sine, pretenția de superioritate etc. Puterea izbăvitoare și eliberatoare a lui Hristos dezleagă și lanțurile robiei și dependențelor de tot felul: „Dacă veți rămâne în cuvântul Meu [...] veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi”5. Iar „dacă Fiul vă va face liberi, liberi veți fi într-adevăr”6.

Iubiți credincioși,

Pentru orice om, în orice împrejurare, întotdeauna și în tot locul, Hristos este totul. El este măsura tuturor lucrurilor, temeiul neclătinat a tot ce există, criteriul desăvârșit în toate. De ce aceasta? Pentru că Hristos este nu numai Fiul Fecioarei Maria, născut, ca om, în Betleem, ci este și Fiul lui Dumnezeu, „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”7.

Cuvintele lui Hristos, viața și faptele Sale nu sunt ale unui simplu om, fie el și cel mai mare dintre toți oamenii care au trăit pe pământ. Sunt cuvintele și faptele lui Dumnezeu Care S-a făcut om. În acest sens, lucrarea și cuvântul lui Hristos constituie singurul izvor de adevăr într-o lume care propagă minciuna în diferite forme, singura putere de viață într-o lume cuprinsă de cultura morții, singura cale nerătăcită între atâtea încrucișări de drumuri care nu duc niciunde.

La marea sărbătoare a Crăciunului se cuvine să mărturisim că Hristos, Cel născut în Betleem, este Om adevărat și Dumnezeu adevărat. Din iubire, din compasiune şi iertare pentru oameni, Dumnezeu Tatăl a trimis pe Fiul Său în lume pentru ca lumea să afle din nou calea către viaţa cea adevărată. „Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”8 Dumnezeu a luat chip de om, S-a făcut om pentru ca pe oameni să-i cerceteze, să-i caute, să-i cheme la Sine, să le arate calea, să-i tămăduiască, să-i izbăvească de frica morţii. „Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor”, exclamă cântarea Bisericii „şi cei din întuneric şi cei din umbră am aflat adevărul: că din Fecioară S-a născut Domnul”9.

Iubiţi fii şi fiice ai Bisericii lui Hristos,

Au trecut două mii de ani de la evenimentul istoric al Naşterii Mântuitorului Hristos, de la Răstignirea, Moartea şi Învierea Sa. Apropiindu-ne peste câteva zile de finalul anului 2018, se cuvine a ne întreba cât am vieţuit de-a lungul acestui an în legătură cu Hristos şi cât am fost departe de El. Pentru tot ce a fost bine, frumos şi ajutor de Sus, să rostim din toată inima: „Slavă Ţie, Doamne Iisuse Hristoase, pentru toate binefacerile Tale, revărsate peste noi şi peste lume!”. Să-I mulţumim, de asemenea, şi pentru tot ajutorul dăruit poporului român acum 100 de ani, când românii şi ţinuturile româneşti înstrăinate s-au întors acasă. Cu smerenie, să-I cerem iertare lui Hristos-Dumnezeu pentru toată negrija, lipsa rugăciunii şi a iertării, pentru neiubirea şi alte forme ale răutăţii şi păcatului care ne-au întunecat viaţa în cursul anului care se încheie.

În duh de nădejde, ne apropiem de Noul An, 2019. Se împlinesc anul viitor trei decenii de la marile schimbări din decembrie 1989. Sperăm să avem puterea de a vedea ce a fost bine şi ce a fost rău în această perioadă şi de a lua aminte pentru ceea ce urmează. De fapt, această perioadă, ca oricare alta, se măsoară prin prisma apropierii sau depărtării noastre de Dumnezeu, prin trăirea sau nu a valorilor Evangheliei Domnului Hristos.

Acum, la sărbătoarea Naşterii Domnului şi la cumpăna dintre ani, Îl rog pe Dumnezeu să vă aibă pe toţi sub ocrotirea Sa cea milostivă. Preluând cuvintele Sfântului Apostol Pavel, vă îndemn şi eu: „Să fiţi puternic întăriţi, prin Duhul Sfânt în omul dinlăuntru; Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire [...], să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoştinţă”10, „să vă umpleţi de cunoaşterea voii Lui (Dumnezeu), întru toată înţelepciunea şi priceperea duhovnicească, ca voi să umblaţi cu vrednicie întru Domnul, plăcuţi Lui în toate, aducând roadă în orice lucru bun şi sporind în cunoaşterea lui Dumnezeu”11. Mai presus de toate, „rămâneţi întemeiaţi în credinţă, întăriţi şi neclintiţi de la nădejdea Evangheliei”12 Domnului Hristos.

Din toată inima, urez fiecăruia în parte şi tuturor laolaltă: Sărbătoare frumoasă şi sfântă de Naşterea lui Hristos!

Al vostru frate şi părinte întru slujirea Bisericii,

† Teofan

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Note

1.  Ioan 6, 35.

2.  Matei 11, 28-29.

3.  Ioan 14, 6.

4.  Ioan 8, 12.

5.  Ioan 8, 31-32.

6.  Ioan 8, 36.

7.  Simbolul de credință, art. 2.

8.  Ioan 3, 16.

9. „Luminânda” Utreniei Naşterii Domnului, în Mineiul pe luna de-cembrie, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005, p. 446.

10.  Efeseni 3, 16-17, 19.

11.  Coloseni 1, 9-10.

12.  Coloseni 1, 23.

De la același autor

Ultimele din categorie