Tot timpul să-ţi aduci aminte de Dumnezeu şi El îşi va aduce aminte de tine când vei cădea în nenorocire: aşa cum sunt apropiate între ele pleoapele ochilor, aşa sunt apropiate ispitele de oameni. Dumnezeu a orânduit acest lucru spre folosul tău ca tu să baţi neîncetat la uşa Lui, ca prin frica ta cumplită să se sălăşluiască amintirea Lui în mintea ta, ca să te apropii de El în rugăciuni şi să se sfinţească inima ta prin pomenirea Lui neîncetată.

(Sfântul Isaac Sirul, Despre rugăciune și trezvie în învățăturile Sfinților Părinți, Editura Egumenița, p. 401)