Castelul Sturza de la Miclăușeni a trecut apoi, pe rând, în folosința Ministerului Metalurgiei, sub jurisdicția Sfatului Popular Regional Iași, care l-a folosit drept casă de odihnă pentru copii, intrând și în patrimoniul Universității Iași.

Din anul 1960 și până în 2001, Castelul de la Miclăușeni a fost școală pentru copiii cu deficiențe mentale, iar spațiile din interiorul său au servit ca dormitoare pentru aceștia.

Camerele s-au degradat continuu, ajungând până la a nu se mai putea intra în aceste spații, din princina mirosului de mucegai și urină. Nu mai vorbim de starea tâmplăriei, a picturilor, a parchetului etc.

„Am văzut niște imagini dinainte de restaurarea castelului. Sunt înfricoșătoare! Nu exista nimic. Era o dărâmătură. Și m-am gândit: câtă muncă a fost nevoie aici și câți bani au trebuit investiți pentru ca această clădire să arate cum este astăzi”, ne spune rasofora Melania de la Miclăușeni, cea care ne-a vorbit mai pe îndelete despre Castelul Sturzeștilor.

Incendiul de la  Castelul Miclăușeni

În apropierea Crăciunului din anul 1985, mansarda castelului a luat foc de la o țigară fumată pe ascuns și aruncată la întâmplare de unul dintre copiii veniți la Miclăușeni într-o tabără, de frică să nu fie văzut de personalul însoțitor. Cel puțin așa au mărturisit localnicii lucrători la castel în acea perioadă.

Copiii „musafiri” erau cazați în camerele din mansardă, dar acolo se mai aflau depozitate și materiale inflamabile (diluant, vopsele etc.), precum și o parte din mobilierul castelului, care era uzat sau deteriorat. Tot podul a ars, plus acoperișul și materialele depozitate, neputând fi salvat nimic din mobilierul depozitat acolo.

Restaurarea castelului, o investiție enormă

Castelul avea și o serie de clădiri anexe, potrivit inventarului făcut de comisia de la Episcopia Romanului. Acestea erau: bucătăria cu beciurile, spălătoria, călcătoria, brutăria, grajdul-manej, atelierul de lemnărie, camerele servitorilor, droșcăria, uzina electrică și garajul. În partea de vest a clădirii, în același loc cu beciurile, se afla o ghețărie, îngropată în pământ, de formă conică, zidită din piatră și acoperită cu beton.

Din cauza costurilor foarte mari, nici o instituție n-a îndrăznit să facă vreun proiect de consolidare și restaurare. Mitropolia Moldovei și Bucovinei și-a luat această sarcină. S-au realizat multe lucruri, dar restaurarea nu a fost finalizată în totalitate.