Tipărirea de cărți în limba arabă cu implicarea Țărilor Române s-a desfășurat în două etape. Prima etapă a avut loc la București, între anii 1701-1702, cu sprijinul domnitorului Constantin Brâncoveanu și cu implicarea Patriarhului Atanasie Dabbas și a Mitropolitului Antim Ivireanul. La București este tipărit un Litughier și un Ceaslov în limba arabă, si după acest moment, tiparnița se muta la Alep unde, cu grija Patriarhului Atanasie, mai sunt tipărite 11 cărți.

A doua etapă a tipăriturilor în limba arabă din spațiul românesc se petrece la Iași, între anii 1744-1747. Patriarhul Silvestru al Antiohiei a fost succesorul Patriarhului Atanasie Dabbas în scaunul Patriarhiei Antiohiei și s-a implicat, ca și acesta, în activitatea de tipărire a cărților. Pentru aceasta a venit în Țările Române de două ori, prima dată între 1729-1730, când a creat contactele necesare și a procurat cărți în limba greacă pe care să le traducă în arabă în vederea tipăririi.

A doua venire a Patriarhului Silvestru la Iași are loc „în anul una mie șapte sute patruzeci și patru, în luna mai, am venit în Iașul ocrotit de Dumnezeu, în timpul domniei prea cinstitului și prea înălțatului domn Ioan Nicolai voievod, și am poposit în cinstita mânăstire a celui între sfinți părintelui nostru Sava cel sfințit, în vremea egumenului chir Damian”[1], unde domnul și mitropolitul i-au asigurat cele necesare tipăririi cărților trebuincioase. Cronica Ghiculeștilor amintește momentul șederii Patriarhului Silvestru la Iași astfel: „A venit în Moldova și Înaltpreasfințitul patriarh al Antiohiei, Silvestru. Acesta petrecând mai mult timp aici, a primit un ajutor însemnat atât din partea lui  Ioan Vodă, cât și din partea creștinilor, care alergau la el cu multă râvnă, după pilda domnului, care avea mare respect față de cler”[2].

Prima carte tipărită în tipografia de la Sfântul Sava fost reeditarea Liturghierului greco-arab, tipărit de Patriarhul Atanasie Dabbas și Mitropolitul Antim Ivireanul la București în 1701. Liturghierul greco-arab de la Iași a fost tipărit în anul 1745.

Arbitrul adevărului și expunerea dreptății și Manual în contra infailibilității Papii sunt două cărți tipărite într-un singur volum, în 1746. În prefața acestui volum, Patriarhul Silvestru spune „am tipărit din acest volum 1500 de exemplare, ca să fie răspândite între creștini”[3].

A treia carte tipărită de Patriarhul Silvestru a fost „Colecția hotărârilor a două sinoade convocate la Constantinopol” în 1747.

Altă carte în limba arabă tipărită la Iași a fost Cina cea Divină, a lui Eustratie Argentis, carte în trei părți care tratează despre Taina Euharistiei și „care a fost tâlcuită în limba arabă și s-a dat la tipar de Silvestru, patriarhul Antiohiei, care citind-o în manuscris, a tradus-o în arăbește”[4].

Este important de semnalat faptul că în prima fază a tipăriturilor de limba arabă, la București (1701-1702), au fost tipărite de către Patriarhul Atanasie Dabbas și Mitropolitul Antim Ivireanul doar cărți de cult (Liturghier și Ceaslov), iar după ce tipografia a fost mutată la Alep (1706-1711), pe lângă cărți de cult, care au fost cele mai numeroase, au mai fost tipărite și cărți care cuprindeau omilii și o mărturisire de credință. Însă, în a doua etapă de tipărituri, la Iași, patriarhul Silvestru tipărește cu precădere cărți de polemică împotriva propagandei catolice, în care sunt prezentate dogmele ortodoxe în antiteză cu inovațiile catolicilor. Aceste opere se adresează unui public mai instruit, capabil să citească un text în mod critic și să înțeleagă subtilitățile intelectuale. În acest sens, în prefața Arbitrului adevărului din 1746, Patriarhul Silvestru scria următoarele: „fiți atenți la înțelegerea ei, la desfășurarea frazei și la expunerea versetelor; fiți atenți, ca să puteți răspunde la întrebarea celor care vă contrazic”[5]. La formarea acestei deschideri intelectuale a stat prima fază de  tipărituri, din vremea Patriarhului Atanasie.

Cărțile arabe tipărite la Mănăstirea Sfântul Sava au fost destinate în primul rând popoarelor ortodoxe din Orient, dar o parte dintre ele, mai ales cele bilingve (greco-arabe), au rămas și în Moldova, unde erau mai multe mănăstiri închinate patriarhiilor orientale și care erau des vizitate de clerici care doreau sa citească în arabă. După perioada petrecută la Iași, Patriarhul Silvestru se stabilește la Beirut, unde continuă activitatea tipografică, punând bazele primei tipografii din acest oraș[6].

Relația domnilor din Țările Române cu Înalta Poartă, viața spirituală bogată a românilor pe care călătorii arabi au observat-o în călătoriile lor și generozitatea clerului au stat la baza acestui episod deosebit de important din istoria relațiilor noastre cu creștinii arabi din Orient.

(pr. Anăstăsoae George – parohia Scobâlțeni, Protopopiatul Iași 3)