Iubirea creştină este grea tocmai pentru complexitatea ei; dar, în acelaşi timp, este şi uşor de înfăptuit, tocmai pentru că Duhul Sfânt, prin Biserică, ne învaţă cum să o transpunem în viaţa noastră. Mare şi necuprins este Domnul nostru, dar pentru noi El S-a micşorat ca să-L cunoaştem şi să-L iubim, ca din iubirea lui Dumnezeu să uităm pământul, să trăim în ceruri şi să vedem slava Domnului. Trebuie doar ca omul să vrea şi să facă primul pas; restul împlineşte Dumnezeu. Curajul omului vine din faptul că Dumnezeu iubeşte pe toţi oamenii, dar încă şi mai mult îl iubeşte pe cel care Îl caută.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, traducere de diac. Ioan I. Ică jr., ediţia a IV-a, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 149)