Nu există otravă mai rea decât otrava aspidei și a vasiliscului și nu există o răutate mai mare decât iubirea de sine. Aceasta te distruge, te netrebnicește, te dizolva, te omoară și te aruncă departe de Dumnezeu.

Iubirea de sine înseamnă: „Criteriul întotdeauna să fiu eu. Eu așa gândesc, cu așa simt, să vă spun cum simt lucrul acesta, cum îl înțeleg, ce mă va odihni”. Adică pe toate le văd în legătură cu propriul meu criteriu, cu propri­ile mele păreri, cunoștințe și dorințe. Și pentru că nimeni nu-și recunoaște iubirea pentru sine însuși, de aceea, zice Sfântul, să vă spun cel puțin aceasta, poate-poate veți în­țelege: iubirea de sine este o otravă, mai rea și decât otra­va aspidei și a vasiliscului.

(Arhimandritul Emilianos Simonopetritul, Sfântul Isihie. Cuvânt despre trezvie, Editura Sf. Nectarie, pp. 606-607)