Împreună cu iubirea dumnezeiască şi îndrăzneala, răsare şi adevărul desăvârşit, căruia îi place ca mai bine să fie jignit şi să îndure lipsurile şi orice nenorocire, de dragul desfătărilor din Cer, cu bunurile veşnice nădăjduite. Prin întoarcerea înapoi, El vrea să arate întoarcerea la obiceiurile şi faptele lumeşti, care sunt grijile şi vorbele cele aducătoare de multe boli, bogăţia şi orice fel de câştig, de care sunt nedespărţite nedreptatea şi cămătăria, dorinţa permanentă şi iubirea nesătulă pentru aur şi argint şi înmulţirea fără sfârşit a câştigurilor prin care, ca şi prin nişte mărăcini, se înăbuşă sămânţa evlaviei şi nu aduce rod Stăpânului său, iar din această cauză, va arde ca pleava în focul veşnic, după cum arată cugetarea dumnezeiască: „iar plevele le va arde cu focul nestins” (Matei 3, 12).

(Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, traducere de  Florentina Cristea, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 56)