Copiii mei, lucraţi cu hărnicie la mireasma cea duhovnicească – mă refer la rugăciune – această sfântă conversaţie cu Iisus, care din belşug ne oferă binecuvântările Sale. Da, copii ai Domnului, să iubiţi rugăciunea din toată inima; aşa încât toţi să deveniţi mireasmă a harului şi ca să vă bucuraţi de o dulce mireasmă simţită de cei de lângă voi, pentru a-i face să spună: „cu adevărat, monahismul îi face pe monahi să emane o mireasmă îngerească prin harul divin”. Aşadar, îndepărtaţi de la voi patimile cele întinate, căci ele produc un miros urât şi fac o proastă impresie.

Să ne nevoim, copii, în rugăciunea prea dulcelui nostru Iisus, aşa încât El să ne poată dărui mila Sa, pentru a ne putea uni cu harul Său şi a împlini dumnezeieştile Sale porunci, dobândind astfel dragostea Sa. Când o dobândim, ea ne face dumnezei prin har şi prin participare – iar atunci calea Hristosului nostru nu va fi aspră şi abrupt pentru ni, ci dulce şi plăcută. Şi atunci vom împlini poruncile Sale cu multă uşurinţă.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 286)