Izbăvirea de vorbirea de rău a altora şi de slava deşartă

Cuvinte duhovnicești

Izbăvirea de vorbirea de rău a altora şi de slava deşartă

De această patimă cumplită ne putem izbăvi mai ales prin sfânta rugăciune. Că auzi ce zice dumnezeiescul părinte Maxim Mărturisitorul: „Cu cât te rogi mai mult din suflet pentru cel ce te defaimă, cu atât Dumnezeu le arată adevărul celor ce se smintesc”.

Cum ne putem izbăvi de vorbirea de rău a altora?

De această patimă cumplită ne putem izbăvi mai ales prin sfânta rugăciune. Că auzi ce zice dumnezeiescul părinte Maxim Mărturisitorul: „Cu cât te rogi mai mult din suflet pentru cel ce te defaimă, cu atât Dumnezeu le arată adevărul celor ce se smintesc” (Filocalia vol. II, cap. 89). La fel zice şi Sfântul Isaac Sirul: „Gura nedreaptă, prin rugăciune se astupă” (Filocalia vol. X, p. 52). Să ne rugăm mai mult ca să ne izbăvim de clevetire, de osândire şi de mânia lui Dumnezeu.

Cum poate creştinul să alunge din sufletul său slava deşartă şi mândria?

Slava deşartă este alungată din inima omului prin lucrarea faptelor bune în ascuns, iar mândria, prin voinţa de a pune toate isprăvile faptelor bune pe seama lui Dumnezeu (Filocalia vol. II, Sfântul Maxim Mărturisitorul, p. 90). Acelaşi sfânt părinte zice: „Nu mică luptă se cere pentru a se izbăvi cineva de slava deşartă, şi se izbăveşte de aceasta prin lucrarea în ascuns a virtuţilor şi prin deasa rugăciune. Iar semnul izbăvirii de ea este a nu mai ţine minte răul făcut de cel ce te-a defăimat sau te defăimează”.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Arhimandritul Ioanichie Bălan, Lumina şi faptele credinţei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, 1994, pp. 190-191)