Aud deseori că Biserica Ortodoxă ar trebui să facă așa sau altfel – de cele mai multe ori ceea ce ne cere un om, celălalt dărâmă și asta pentru că mintea Țării e dată peste cap – dar și mai des aud că Biserica trebuie să vorbească mai mult și mai profesionist despre acțiunile sale. Episcopul Maramureșului și Sătmarului, PS Justin, pune la dispoziția celor care cer date „fierbinți” din pastorala în vreme de pandemie, volumul său: „Comunicare, Comuniune, Liturghie și Filantropie la vreme de pandemie” (Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, Baia Mare, 2020, 286 pg.).

Coordonată de PS Timotei Sătmăreanul, Arhiereu -Vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, redactată în colaborare de Sectorul Cultural și Comunicații Media, Sectorul Social-Filantropic și Misionar și Redacția „Graiul Bisericii Noastre” ale aceleiași Episcopii, volumul devine astfel un volum de echipă, o mărturie a Episcopului aflat în comuniune cu poporul ce-l păstorește. Avem de a face așadar cu o carte de memorie comunitară, o carte de neuitare a cărei voce unică este asigurată – cum este firesc – de Vlădicul păstor al turmei din Nordul de Istorie al Țării.

Pentru cei interesați, volumul cuprinde documente, luări de poziție, raportări asupra activității filantropice din Episcopie și o serie de cuvinte de sprijin, de îmbărbătare ale PS Sa, PS Justin. Atent la tensiunile sociale, practic, foarte practic în soluții, deloc căutând spectacularul, dar știind foarte bine că imaginea spune totul când icoanele sunt aruncate la pământ prin studiouri de televiziune nehotărâte cărui adevăr slujesc, Părintele Justin ține să fie auzit și caută să fie ascultat, sprijină, îndeamnă, ține din scurt excesivii și încurajează oamenii Bisericii care nu fac din opinie proprie, rană de comunicare Bisericii. Este un volum despre cumințenie pastorală și asumare la care – cred pentru că știu – se pot alinia foarte mare parte din acțiunile și luările de poziție ale întregii Ortodoxii românești.

Rămân în memoria vie a oamenilor cuvinte ca acelea cuprinse în capitolul Comunicare: „Îndemn părintesc la vreme de încercare;  Comunicare către preoții, monahii și credincioșii din Episcopia Maramureșului și Sătmarului; Chemare la vreme de primejdie mare;  Suferința lui Hristos pentru bisericile goale și creștinii în strâmtorare; Chemare-îndemn către preoții și credincioșii (...); Nu loviți Biserica lui Hristos! Biserica Ortodoxă este „Mama Neamului Românesc”; Îndrumare pentru pregătirea și oferirea Sfintelor Paști, Sfintei Lumini și Pastoralei la Învierea Domnului, 2020; Singuri dar nu părăsiți, Hristos este cu noi!; Cler și popor împreună vom cânta „Hristos a Înviat!” în toată România creștină; Apel la rațiune și înțelepciune; Câțiva pași pentru rezolvarea situației de la Iași” (pp. 19- 73).

Ele sunt rostirile – zbateri care au făcut, alături de alte luări de poziție din partea Patriarhiei și altor Eparhii – ca Biserica să nu fie partenerul tăcut al Țării, ci un condensator de energii omenești implicate în ajutor, dragoste, sprijin și motivație la vreme grea. Pentru cei care cred numai în cifre, ne pare foarte binevenită alăturarea – îndată după capitolul de metafore retorice din Comuniune și Liturghie (pp. 74-263, 16 texte omiletice de mare dinamism pastoral) – capitolului intitulat: Filantropie. Acesta cuprinde un scurt raport privind activitățile social-filantropice ale Episcopiei în perioada stării de urgență (pp. 265-268), dovedind că oamenii bisericii sunt o prezență, nu o știre în vreme de încercare a Neamului. Finalul este sincer și încărcat de nădejde. Îndemnuri și mesaje încurajatoare la vreme de întristare și optimism ieftin (pp. 272-286). Nu pot să nu rețin ilustrația cărții. Un regal de icoane, chipuri și atitudini dârze. Atente la nevoia poporului de a se simți în unitate cu Biserica sa, în comuniune cu Păstorii și Cerul. Sunt convins că nu va fi singura carte de acest fel în arealul pastorației românești.  Le vom aminti pe toate, atunci când ne vor fi la îndemână. Și pentru a fi văzut răspunsul responsabil al Bisericii la provocările – multe iresponsabile – la adresa tezaurului său uman și duhovnicesc. Acest volum, o bornă pe Cale.

Sursă text și foto: tribuna.ro