La Sfântul Munte circulă un cuvânt de ordine care zice așa: „La Dumnezeu să te gândești ca la Dumnezeu, nu ca la om, și să-L respri pe Dumnezeu în toată vremea”. Aș vrea să se rețină mai ales acest lucru: la Dumnezeu să te gândești ca la Dumnezeu, nu ca la om. Noi de multe ori ne gândim la Dumnezeu cu mai puțină seriozitate decât ne gândim la oamenii din jurul nostru. La mine au venit unii care, mărturisindu-și păcatele, mi-au zis: „Să știți, părinte, că mie mi-e mai frică de dumneavoastră decât de Dumnezeu. De ce? Pentru că mi-e rușine să vin și să vă spun niște lucuri pe care poate le-aș face dacă m-aș gândi numai la Dumnezeu”. Bineînțeles, e o slăbiciune a omului. Nu trebuie să fie așa. Dar ăștia suntem.

(Mari duhovnici români despre rugăciune – arhim. Teofil Pârăian, Editura Eikon 2005, p. 157-158)