Dumnezeu dă omului puterea să se judece singur pe sine însuși, prin judecata pe care o dă asupra altora, mai bine zis prin sentința pe care o dă asupra celor ce i-au greșit lui.

Omul își hotărăște singur soarta în funcție de soarta pe care vrea să o decidă pe seama altora. El nu se poate detașa de soarta rea pe care vrea să o dea altora. Dar soarta lui va fi solidară cu soarta bună decisă pe seama altora.

Dimpotrivă, în cazul când hotărăște altora o soartă rea, numai sieși își hotărăște singur această soartă rea. Căci pe ceilalți îi poate scăpa Dumnezeu. Pe cei judecați de alții, îi judecă din nou Dumnezeu. Dar pe cei ce judecă pe alții, îi lasă supuși judecății ce au dat-o ei altora.

(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 101 la Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre Fericiri, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 29, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982, p. 375)