De zece ani, an de an, un grup din Conțești, Dâmbovița se întoarce la Sfânta Parascheva, de ziua hramului. Cu dragoste, cu bucurie, cu jertfă – cu rugăciune pentru copii, pentru sănătate, pentru binele de-acasă. Oamenii se întorc, pentru că niciodată Cuvioasa nu i-a lăsat nemângâiați. „Cu ajutorul Sfintei Parascheva primim și răspuns, și rugăciune. Depinde, însă, de cât de profundă este credința fiecăruia, de cât de bine ne rugăm”, spune Vasile Alecu.

Rugăciunea și starea de rugăciune se învață și se reînvață mereu, în orele petrecute la rând la închinare. „Încă de când ajungem aici, venim obosiți de la drum. Însă aici căpătăm o putere, o tărie extraordinară. Acum, cât așteptăm, dar mai ales după ce trecem de moaște. Chiar și acum, zic, pentru că rugăciunea acum ne-o facem, în timp ce stăm la coadă. Acolo nu este timp. Acolo doar sărutăm sfintele moaște, trecem și gata. Deci, rugăciunea o facem în timpul așteptării. Acesta ne este canonul: orele pe care le stăm înainte, la rând la Sfânta Parascheva”, explică domnul Alecu.