Demonul L-a slăvit pe Mântuitorul, dar Mântuitorul i-a spus: Taci şi ieşi din el. Demonii nu spun şi nu fac niciodată nimic cu un scop bun: ei urmăresc totdeauna vreo ticăloşie. Aşa şi atunci. Domnul, fără a da în vileag cursele lor, a hotărât cu un cuvânt: Taci şi ieşi din el. N-a vrut să Se întindă la vorbă cu duhul cel viclean.

Asta este o lecţie pentru noi. Îndată ce reuşeşte cineva vreun lucru bun cât de mic, se iţeşte îndată demonul şi începe să-i trâmbiţeze în urechi: Eşti aşa şi pe dincolo. Nu-l asculta şi nu intra în vorbă cu acest amăgitor, ci retează-i-o îndată: Taci şi ieşi; prin suspinare şi mustrare de sine aeriseşte locul în care a stat de reaua putoare pe care a lăsat-o în urmă şi tămâiază-l cu rugăciunea inimii înfrânte.

Demonul vrea să zămislească părere de sine şi simţământul că eşti vrednic, din care să aţâţe mai apoi lauda de sine şi slava deşartă - toate acele gânduri şi simţăminte care în viaţa duhovnicească sunt aidoma hoţilor din viaţa lumească. Aşa cum hoţii, furişându-se în casă, fură bunurile stăpânului, aceste gânduri şi simţăminte, înrădăcinându-se în suflet, nimicesc şi alungă tot ce este bun în el, aşa încât nu mai rămâne nici un lucru pentru care Domnul să aibă mai apoi a ne lăuda.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, București, p. 144)