Pentru acest sfânt şi mare părinte Spiridon, istoricii bisericeşti Nichifor şi Sozomen pomenesc şi aceasta: „El era foarte sârguitor în păzirea rânduielii bisericeşti şi spre păstrarea neştirbită a dumnezeieştii Scripturi, neschimbând nici un cuvânt din cele fără de prihană cărţi”.

Odată, s-a întâmplat un lucru ca acesta:

S-a făcut în Cipru adunarea episcopilor din insula aceea, pentru unele trebuinţe bisericeşti, între care era şi Sfântul Spiridon şi episcopul Trifilie, care era iscusit în înţelepciunea cărţii – pentru că multă vreme în vârsta tinereţilor sale a petrecut la Virit, învăţând Scriptura şi înţelepciunea; pentru aceasta l-au rugat părinţii ca să spună cuvânt de învăţătură în biserică poporului.

Învăţând el poporul, s-a întâmplat în biserică a aduce la mijloc cuvintele lui Hristos cele zise către slăbănog, care sunt scrise la Sfântul Evanghelist Marcu: „Scoală-te şi-ţi ia patul tău”. Iar Trifilie n-a zis pat, ci în loc de pat a zis culcuş, adică „Scoală-te şi-ţi ia culcuşul tău”.

Acestea auzind Sfântul Spiridon, s-a sculat de la locul său, nesuferind să audă schimbarea cuvintelor lui Hristos şi a zis către Trifilie:

- Au doară tu eşti mai bun decât Cel ce a zis pat, de te ruşinezi de cuvintele Lui?

Acestea zicând, a ieşit din biserică înaintea tuturor şi n-a făcut un rău cu acestea, deşi era prea simplu cu învăţătura; căci pe Trifilie, care se îngâmfa cu frumuseţea vorbirii sale, ruşinându-l puţin, l-a învăţat smerita înţelepciune şi blândeţea.

(Viaţa şi minunile Sfinţilor Ierarhi Nicolae şi Spiridon, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1994, pp. 61-62)