În ce privește spovedania, modul în care el îi „forma” pe cei ce veneau la el, una din dificultățile pe care fără îndoială că mulți o aveau de întâmpinat era că el nu pretindea nimic de la nimeni; te punea pur și simplu în fața faptelor, așa cum sunt ele: și ție-ți revenea să acționezi în consecință, iar dacă știai cum să procedezi, atunci făceai tot ce îți stătea în putință. Mulți găseau că era mai ușor să se adreseze unui părinte duhovnicesc care le-ar fi dat câteva reguli precise: iată programul, faceți aceasta sau altceva…

Și în asta constă fără îndoială cea mai mare dificultate și toată diferența între lege și har. Oricât de dificilă ar fi legea, poți nădăjdui că vei învăța să i te conformezi. În lege există o limită; iubirea nu o are.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Făcând din viață rugăciune, Editura Sofia, p. 30)