„Lucrul principal este să formăm la copii o atitudine de conștinciozitate și luare-aminte. Luarea-aminte este ceva extraordinar de important în viață, dar, pe cât este de ușor de format, pe atât de ușor este de inhibat” (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Dacă obiectivul nostru pe termen lung este să-i învățăm pe copii să gândească singuri, să ia decizii bune, să-și stabilească singuri limite atunci când se vor muta în alt oraș, la facultate sau oriunde în lume, noi ar trebui să le mai dăm și altceva pe lângă îndrumări, instrucțiuni și avertismente. Cel mai bine este dacă ei învață să facă acest lucru cu noi alături, în perioada cât se află sub supravegherea noastră.

Pe măsură ce cresc, sunt capabili să își asume mai multe responsabilități și să ia mai multe decizii ei înșiși. Chiar dacă nu respectăm acest lucru, pe măsură ce ei cresc, noi vom avea tot mai puțin control asupra vieții și comportamentului lor. Ei vor fi pe cont propriu după liceu, și obiectivul nostru este ca ei să fie capabili până la această vârstă să își stabilească singuri limite pentru ceea ce fac. Dacă nu le permitem să aleagă în perioada cât sunt sub supravegherea noastră, vor ajunge pe cont propriu lipsiți de capacitatea de a lua decizii bune. Ar trebui să le oferim, în funcție de vârstă, un grad de libertate și de responsabilitate adecvat cât timp sunt în îngrijirea noastră.

Stabilirea unor limite în colaborare cu copiii îi ajută să învețe să stabilească ei înșiși limite pe măsură ce cresc. Fiindu-le alături copiilor în fața limitelor stabilite de noi, îi ajută să înțeleagă să suntem de partea lor, că îi iubim chiar când stabilim limitele și le punem în aplicare. Cu cât ne vom pricepe mai mult la stabilirea limitelor în cooperare cu copiii noștri, cu atât mai puțin vom fi nevoiți să le spunem ce trebuie să facă.

Alegeri și responsabilități adecvate vârstei

Copiii au nevoie de suficientă libertate pentru a învăța cum să ia decizii, însă nu într-o măsură prea mare încât să fie copleșiți sau să pună în pericol. Este dificil de știut care ar trebui să fie aceste limite adecvate vârstei. Și doar pentru a mai complica lucrurile un pic, noi va trebui să extindem aceste limite pe măsură ce copilul crește și devine capabil să-și asume mai multe responsabilități.

Cât sunt mici, copiii au nevoie de limite stricte pentru comportamentul lor și de puține opțiuni. Pe măsură ce cresc, au nevoie de mai multă libertate și mai multe opțiuni. Noi lărgim orizontul limitelor privind deciziile lor și le permitem să aleagă în cadrul acelor limite. A le oferi copiilor o anumită libertate și responsabilități adecvate vârstei lor înseamnă să cedăm controlul, dar rămânând în continuare stăpâni pe situație. Un copil de doi ani poate avea libertatea de a alege între două rânduri de haine. Un adolescent ar trebui să să aibă libertatea de a-și organiza propriul program, pe care noi îl aprobăm, chiar dacă îi cerem să ne spună unde este la o anumită oră, cu cine și la ce oră se întoarce acasă.

Fiecare copil va ajunge, în cele din urmă, să fie singurul stăpân al propriei vieți, și sarcina noastră este să-l pregătim pentru acel moment. Nu putem să ne controlăm copii în timpul liceului și apoi să ne așteptăm să ia decizii bune când vor avea libertatea totală în anii următori. Ei evoluează cel mai bine dacă dobândesc ei înșiși deprinderile necesare vieții, de-a lungul timpului. Ceea ce înseamnă să le îngăduim independență pe cât este posibil în perioada cât trăiesc în căminul nostru. Cu cât copiii din anii terminali de liceu își gestionează singuri viața, cu noi veghind îndeaproape, cu atât este mai probabil ca ei să izbândească în fața tuturor libertăților, opțiunilor și responsabilităților, precum și în fața ispitelor nebunești și distructive din timpul facultății sau în viața pe care o vor duce pe cont propriu.

Nu putem detalia acum toată diversitatea de opțiuni și responsabilități pe care am putea sau ar trebui să le îngăduim copiilor să le aibă. Cu toate acestea, o regulă esențială și bună este că e important să le oferim copiilor noștri cât de multe opțiuni și responsabilități pot ei gestiona la vârsta la care sunt.

„Nu face niciodată în locul copilului tău ceea ce este capabil să facă singur” Rudolf Dreikurs

(Philip Mamalakis, Principii ortodoxe de creștere a copiilor: educarea lor pentru Împărăția lui Dumnezeu, Editura Sophia, București, 2017, pp. 208-211)

Îți mai recomandăm și: Copiii au nevoie de o libertate bine dozată, pentru a crește armonios

Libertatea copilului crește odată cu vârsta lui​

Copiii – între libertate absolută și nevoia reală de îndrumare