Și câtă pace, câtă liniștire ne aduce cu sine smerenia atunci când corabia vieții noastre este cuprinsă de furtuna necazurilor și a durerilor! Nimic nu poate birui o asemenea virtute pentru că orice lucru supărător i s-ar întâmpla celui smerit el se judecă îndată pe sine și se învinovățește. Nu rabdă să fie învinovățit cineva din pricina sa, nu rabdă să fie aruncată vina asupra altcuiva. El își ia răspunderea în cazul respectiv. Și asa trece prin viață netulburat, fără supărare și cu toată odihna.

(Arhimandritul Sofian Boghiu, Smerenia și dragostea, însușirile trăirii ortodoxe, Editura Fundația Tradiția Românească, Bucuresti, 2002, p. 16)