Cu toții dorim să avem liniște și pace, însă puțini dintre noi facem ce trebuie pentru a le avea. Cum putem avea liniște și pace atunci când suntem plini de griji lumești, și când ne îndulcim cu pofte trupești, care numai la liniște nu ne duc? Este ca și cum am dori să stăm în Rai, dar să fim un fel de Dumnezeu, adică să dirijăm totul și să avem și nerușinarea de a trăi în păcat. La fel este și cu liniștea, când ne lepădăm de păcat și odihnim pe Dumnezeu în noi, atunci avem liniște adevărată. Altfel suntem într-un permanent zbucium, datorită păcatelor noastre.

În zadar ne mutăm dintr-un loc în altul, în zadar găsim fel de fel de motive, pentru a pleca în altă parte. Dacă nu am pus hotar păcatului și nu am luat o hotărâre să ne smerim pentru a scăpa de păcat, atunci o să ne mutăm dintr-un loc în altul împreună cu zbuciumul dinăuntrul nostru. La Ierusalim sau Muntele Athos, la biserică sau mănăstire, oriunde am fi, nu vom avea liniște atunci când nu avem lepădare de sine și nu facem pocăință pentru păcatele noastre.

(Singhel Ioan Buliga, Provocările creștinului ortodox în zilele de astăzi, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 269)