Bine au zis Părinţii că omul nu poate afla tihna până ce nu se va înstăpâni în inima lui gândul că în lume este doar el cu Dumnezeu – că atunci mintea nicicând nu se va împrăştia şi nu se va alipi decât de Dumnezeu, în Care este toată tihna. Unul ca acesta va afla odihnă şi slobozire de tirania patimilor, că s-a zis: „Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine mă va sprijini dreapta Ta” (Ps. 62, 8).

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2010, p. 83)