Mănăstirea Rousanou – Meteora

Poate cea mai pitorească dintre Meteore, Mănăstirea Rousanou a fost construită în aşa fel, încât pare o prelungire firească a vârfului stâncii. De la înălţimea ei se pot vedea Mănăstirile Sfântului Ştefan şi Sfintei Treimi, spre răsărit, iar spre apus, Mănăstirile Varlaam şi Marea Meteoră.

Izvoarele istorice precizează că Mănăstirea Rousanou a fost întemeiată în anul 1288, de călugării Nicodim şi Benedict din satul Rosana din Tessalia. De aici provine şi numele mănăstirii.

Cuvioşii Ioasaf şi Maxim

În veacul al XVI-lea, doi fraţi dintr-o familie înstărită din Ioannina, ieromonahii Ioasaf şi Maxim, au zidit noua mănăstire peste ruinele vechiului aşezământ. Monahii şi-au povestit ostenelile într-un aşezământ-testament din anul 1545, scris de mână pe velum şi păstrat în Biblioteca Naţională a Greciei:

„[...] cu binecuvântarea Mitropolitului şi Protosului Marii Meteore, am ridicat o sfântă biserică închinată Domnului nostru Iisus Hristos, de vreme ce biserica veche fusese părăsită şi năruită de urgiile vremii. Noi am zidit-o cu totul din nou, neţinând seama nici de trudă, nici de greutăţi, nici de osteneală. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am zidit multe chilii pentru sălăşluirea monahilor şi vizitatorilor, precum şi multe alte acareturi, şi aşa am lărgit mănăstirea. Ba încă mai mult, am îmbogăţit-o cu cărţi, cu sfinte veşminte pentru preoţi şi diaconi şi cu sfinte vase. Am binecuvântat şi am închinat mănăstirii viile, ţarinile, grădinile, morile noastre, dependinţele mănăstirii, vitele, caii şi toate celelalte bunuri câte aveam. Am adunat mulţi monahi şi am rânduit diaconi şi preoţi spre a-L slăvi pe Dumnezeu dimpreună cu noi. Mai pe urmă am statornicit viaţa de obşte în mănăstirea aceasta şi am urmat tradiţia Meteorei. Monahii au toate îndeobşte: hrana, veşmintele, locuinţa şi nimeni nu are ceva al său înlăuntrul sau în afara mănăstirii. Cu toţii trăiesc în pace şi iubire, ca şi cum ar fi un singur suflet în multe trupuri [...]”.

În acea perioadă, în mănăstire a funcţionat un atelier de manuscrise.

Adăpost în vremuri de restrişte

Oamenii din Trikala, Kastraki şi Kalambaka mai cinstesc şi acum Mănăstirea Rousanou ca pe un loc în care li se oferea adăpost gratuit în timpul prigoanelor turceşti din anul 1757 şi al Războiului greco-turc din 1897, când multe familii căutau refugiu sub acoperişul ei.

Ca şi la celelalte aşezăminte de la Meteora, la început accesul se făcea cu ajutorul scărilor de sfoară. Mai târziu au fost construite două poduri de lemn, iar în 1936, pornind din versantul opus, au fost construite două poduri de piatră.

Refacerea mănăstirii

Mănăstirea a fost pustiită la începutul veacului XX, dar pe la începutul anilor ’50 o călugăriţă evlavioasă, maica Evghenia din Kastraki, s-a mutat la Rousanou şi a vieţuit aici singură până la săvârşirea ei în anul 1971. După moartea acestei maici, mănăstirea a fost închisă din pricina surpării zidurilor ridicate chiar pe vârful stâncii. În anii ’80, Mănăstirea Rousanou a fost restaurată de către Institutul de Arheologie al Greciei, iar astăzi este vieţuită de o obşte de zece maici.

Mica zidire pe trei niveluri îngrădeşte ca într-un cerc vârful stâncii şi cuprinde biserica şi chiliile, la nivelul de jos, iar camerele de primire, odăile oaspeţilor şi mai multe chilii, la etajele de sus. La Mănăstirea Rousanou, hramul mare este Schimbarea la Faţă a Domnului Iisus Hristos, însă părtaşă la ocrotirea mănăstirii a fost dintotdeauna şi Sfânta Muceniţă Varvara, a cărei pomenire este foarte cinstită de creştinii acestui ţinut.

(Foto) Popas la cea mai pitorească Meteoră – Mănăstirea Rousanou

(Video) Mănăstirea Rousanou - cea mai pitorească Meteoră

De la același autor

Ultimele din categorie