Biserica din Jigoreni – un tezaur ascuns între dealurile Moldovei
Acolo unde dealurile Iașului se apropie de cele ale Vasluiului se află satul Jigoreni. Prima consemnare a numelui se face la 2 iulie 1439, apoi acest toponim apare în anul 1509 într-un document al domnului Alexandru Iliaș.
În anul 1646, dregătorul Carp Lungul cumpără moșia Țibănești. Aceasta este vândută câțiva ani mai târziu și intră sub stăpânirea a diferite persoane. În anul 1771, marele ban Gheorghe Carp intră în proprietatea pierdută a familiei, cumpărând tot pământul cunoscut sub numele de Țibănești, care aparținea de ținutul Vaslui, cu centrul de comună la Jigoreni. În anul 1802, moșia trece la fiul său, Ion Carp.
Aici, la Jigoreni, pe un deal numit Glodeni, care se află la poalele altor dealuri, un punct ales strategic, ferit de ochii năvălitorilor, Ion Carp decide să construiască o biserică din lemn, pe care să o închine unei sărbători dedicate Maicii Domnului, mai exact Adormirii Maicii Domnului. Legenda spune că sătenii acestui loc erau pricepuți la făcut juguri pentru boi. Astfel, așezarea a luat numele îndeletnicirii lor și a ajuns în timp la Jigoreni, forma actuală.
Ion Carp ridică această biserică în anul 1814, spre pomenirea fiilor săi, Nicolae și Petru Carp. Chiar dacă, la prima vedere, biserica nu pare să aibă foarte multe de spus, ea ascunde un tezaur cu adevărat demn de investigat.
Între pereții de lemn se află o catapeteasmă și un candelabru care sunt consemnate ca fiind aduse împreună de la fostul Schit Cetate. Catapeteasma a fost pictată în anul 1659, așa cum indică inscripția cu litere eline, din partea de jos a icoanei împărătești ce o prezintă pe Maica Domnului cu pruncul Iisus în brațe. Despre candelabru, putem deduce că fost lucrat cam în aceeași perioadă sau, cel târziu, la începutul secolului al XVIII-lea.
Tot în inventarul mănăstirii se găsesc carte bisericească veche și icoane din secolele XVII-XIX, dintre care merită amintită cea reprezentând scena Adormirii Maicii Domnului, datată la 1699 și dăruită de Constantin Duca Voievod. Un alt element valoros este bolta de deasupra naosului, având calote delimitate de nervuri fine și un registru de ocnițe în partea de jos.
Piesa care particularizează cu totul inventarul acestei bisericuțe este candelabrul sculptat în lemn de tei. Dintr-o însemnare a arhitectului Horia Teodoroiu, într-un document de arhivă din anul 1947, aflăm că un candelabru asemănător se poate admira în muzeul de artă bizantină din Atena, unde este trecut ca o manifestare a artei cretane. El se compune din două părți distincte: policandrul propriu-zis, care are forma unui poligon dodecagon, și mitra hexagonală cu șase ramuri ondulate.
Descrierea candelabrului
Candelabrul are diametrul de 2,38 metri și este alcătuit din 12 ornamente dreptunghiulare, fiecare având partea superioară în formă de semicerc. În vârful unora dintre aceste ornamente se află câte o cruce sculptată în lemn. Din loc în loc se observă locașuri pentru lumânări — 12 în total — dintre care o parte s-au pierdut în timp.
Ornamentele dreptunghiulare au: 12 cm lățime, 60 cm lungime și 28 cm înălțime.
Policandrul este demontabil și se desface în 12 ornamente dreptunghiulare și 12 scuturi care le acoperă. Din mijlocul fiecărui ornament atârnă câte o icoană pictată pe ambele fețe. Inițial, existau 12 icoane. Astăzi se mai păstrează doar șapte. Acestea sunt pictate pe lemn de tei, în stil bizantin cu influențe apusene.
Fiecare scut are lățimea de 13 cm, lungimea de 15 cm la margini și 20 cm în partea centrală. Icoanele reprezintă praznicele împărătești. Pentru claritate, le numerotăm de la 1 la 7:
Pe o față sunt reprezentate două scene: în registrul superior – Iisus între cei 12 Apostoli; în registrul inferior – Maica Domnului între Apostoli. Pe verso este pictat Sfântul Matei.
Sfânta Ecaterina; pe verso – Adormirea Maicii Domnului.
Sfântul Toma; pe verso – Iisus pe cruce.
Botezul Domnului; pe verso – Sfântul Atanasie.
Intrarea lui Iisus în Ierusalim; pe verso – Sfântul Damian.
Sfântul Gheorghe; pe verso – scena nu se mai distinge.
Nașterea Domnului; pe verso – Arhidiaconul Ștefan.
Toate inscripțiile de pe icoane sunt în slavonă.
Mitra hexagonală, cu șase ramuri ondulate, are diametrul de 75 cm. Este compusă din șase ornamente dreptunghiulare, șase discuri și șase ramuri ondulate care pornesc de la bază spre vârf, unde se reunesc într-un inel solid de lemn. Fiecare braț este format prin îmbinarea a două semicercuri și are lungimea de 70 cm.
Ornamentele dreptunghiulare ale mitrei au lungimea de 44 cm, lățimea de 10 cm la margini și 25 cm în partea centrală. Din mijlocul fiecăruia este suspendat câte un strugure sculptat în lemn de 15 cm lungime și 9 cm grosime. Inițial, existau șase ciorchini. Astăzi se mai păstrează cinci. Mitra are înălțimea de 80 cm, iar în centrul ei atârnă un ou de struț.
În ansamblu, candelabrul are forma unei mitre arhierești bizantine cu aspect de coroană. Icoanele sunt pictate în aur cu roșu, albastru închis și negru. Ornamentele sculptate sunt aurite, iar chenarele sunt cenușii. Sculptura reprezintă o împletitură rafinată de linii sinuoase, trădând o influență apuseană.
Se poate afirma, fără exagerare, că policandrul de lemn de la Jigoreni este o adevărată capodoperă.
Baba Dochia și Sfânta Muceniță Evdochia – lepădăm cojoace sau ne îmbrăcăm cu hainele pocăinței?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro