Demult, pe vremea Sfântului Cuvios Paisie Velicikovski de la Neamț, în pădurile de la poalele Muntelui Ceahlău sihăstrea o călugăriță cu numele Sofia. După mulți ani de nevoință în singurătate, această cuvioasă schimonahie a ajuns maică duhovnicească pentru toate călugărițele ce sihăstreau în partea locului. Se spune că prin secolele XVII – XVIII, numărul maicilor care sihăstreau în jurul Ceahlăului era aproape egal cu cel al sihaștrilor.

Dragostea lui Hristos a îndemnat-o pe Maica Sofia să-și adune în jurul său ca la 20 de ucenice, întemeind o sihăstrie de călugărițe pe pârâul Răpciunița. Numele acesteia era Sihăstria Sofia, iar biserica lor era închinată Sfântului Ioan Teologul.

Timp de două secole, aici s-au nevoit multe călugărițe, dintre care unele foarte iscusite în lupta cea duhovnicească. Altele se retrăgeau din obște și pustniceau un timp sub stâncile Ceahlăului, iar la bătrânețe coborau din nou la schit.

Odată cu extinderea satelor de pe Valea Bistriței, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, numărul de viețuitoare se diminuează, ducând, în cele din urmă, la desființarea comunității monahale. Biserica de lemn a Sihăstriei Sofia a fost adusă în vale pe butuci de către călugării de la Durău, care au așezat-o în cimitirul mănăstirii lor. Câțiva ani a funcționat și ca biserică de parohie.

După 1972, zona din imediata vecinătate a Mănăstirii Durău este destinată realizării unui program edilitar ce nesocotește tradiția monahală a locului. Chiar și cimitirul mănăstiri, aflat aici, este nivelat, iar biserica Sfântei Sofia – demolată. Catapeteasma pictată pe lemn, restaurată la Mănăstirea Sihăstria (Neamț), este singura mărturie peste timp a existenței Sihăstriei Sofia și se află astăzi expusă în sala de conferințe a Centrului Cultural Pastoral „Sfântul Daniil Sihastrul” de la Durău.

În anul 1997, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, viața monahală reînvie pe aceste meleaguri prin înființarea Schitului Răpciunița. Pe locul vechii biserici de lemn a fost construit actualul paraclis, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, iar alături a fost ridicată în anul 2000 biserica de lemn cu hramurile „Sfânta Sofia” și „Sfânta Teodora de la Sihla”. 

***

Am urcat mult prin pădure până am ajuns în schitul din Poiana Maicilor, o poiană plină de flori și albine. Construcții noi așteaptă să fie finalizate: o biserică de zid, un turn-clopotniță și casa maicilor. De îndată ce m-a zărit, sora Ecaterina m-a chemat la masă, punându-mi înainte tot ce aveau ele mai bun.

E multă tihnă în bisericuța de lemn a maicilor de la poalele brazilor falnici. Privind câteva icoane și miniaturi expuse pe o măsuță în pridvor, poți observa cât de minunat pictează câteva dintre ele. Când am coborât spre Durău, le-am întâlnit. Veneau de la cules de mere. Altele, de la cules de ciuperci. Toate îmbujorate și bucuroase.