Deci, cel ce voieşte a veni pe urma Lui, să se lepede de sineşi, după cuvântul Lui (Matei 16: 24), şi aşa, luându-şi crucea, va putea să-I urmeze; că Crucea aceea arată: a fi gata, adică, spre tot necazul şi reaua-pătimire şi chiar spre moarte. Că precum cel gă­tit a se răstigni ia în gândul lui grija morţii, şi aşa iese ca un om ce nu-şi mai aduce aminte că are parte de viaţă în veacul acesta, tot aşa şi cel ce voieşte a împlini cea zisă: „Că cel ce voieşte, zice Domnul, a trăi în lumea aceasta se va pierde pe sineşi din viaţa cea adevă­rată, iar cel ce pierde sufletul său în cugetul său pentru dorul Meu (trad. neogr. parafrazează astfel: „...cel ce socoteş­te, din dorul pentru Mine, a-şi jertfi sufletul său...”), acesta fără prihană şi nevătămat îl păzeşte spre viaţa veşnică”.

Deci, de aici găteşte sufletul tău spre stingerea desăvârşită din această viaţă, şi-ţi voi da ţie, zice Domnul, viaţă veşnică, pre­cum M-am făgăduit ţie, şi întru această viaţă îţi voi arăta cu lucrul făgăduinţa Mea şi ade­verirea bunătăţilor ce vor să fie, că arvunele acestora de aici le vei lua. Deci, dacă nu vei defăima mai întâi viața cea de acum, nu vei afla viaţa cea veşnică; iar când vei intra în nevoinţă cu această gătire, atunci toate cele ce se păreau dureroase şi necăjicioase, întru nimic le vei socoti. Şi într-alt fel: nu poate ci­neva să rabde necazurile de nu va urî mai întâi viaţa aceasta pentru dorirea vieţii ce va să fie. (Avva Isaac)

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 148)