Până când vom mai fi doar carne? Până când o să ne tot aplecăm spre pământ?

Să lăsăm totul şi prima noastră grijă să fie aceea de a ne creşte copiii în învăţătura şi certarea Domnului Iisus Hristos. Dacă copilul învăţa de la început să se gândească la virtute, atunci deja a dobândit cea mai mare bogăţie şi cea mai mare slavă. Nu câştigi mai mult învăţându-l ceva artă şi filozofia celor din Antichitate, cu care să facă bani, decât ai câştiga şi ai realiza dacă-l vei învăţa arta de a dispreţui banii. Dacă vrei să fie bogat, învaţă-l să dispreţuiască banii. Bogat nu e acela care are nevoie de bani mulţi şi e înconjurat de multe lucruri, ci acela care nu are nevoie de nimic.

Asta să-l înveţi pe fiul tău, asta trebuie să ştie, fiindcă aceasta este bogăţia cea mai mare. Nu-ţi bate capul (doar) cum să-l faci să progreseze în învăţătura lumească ca să devină ambiţios. Ci gândeşte-te cum să-l înveţi să dispreţuiască slava acestei vieţi. Numai aşa ar putea avea cu adevărat un nume bun şi ar deveni cu adevărat un om important.

Asta pot să facă şi săracul, şi bogatul. Aceste lucruri nu se învaţă de la profesori şi nici în arte, ci din cuvinte dumnezeieşti. Nu te îngriji să stea în această viaţă mulţi ani, ci mai bine îngrijeşte-te să trăiască viaţa cea veşnică şi fără sfârşit.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinţii şi educarea copiilor, Editura Agapis, 2010, p. 28)