Lumina mea
Ridică-mi, Doamne, gândul din veacul trecător și-mi potoleşte vântul, scoţându-mă din nor.
O! Soare al dreptăţii
Arată-mi raza Ta
Şi dintru nesimţire
Ridică viaţa mea!
Tu, Cel născut cu trupul
Ca om, la Bethleem,
Călăuzeşte-mi paşii
Spre veşnicul Eden!
Înviorează, Doamne,
Pe cel slăbănogit
Uitând fărădelegea,
Celui ce Ţi-a greşit!
Ridică-mi, Doamne, gândul
Din veacul trecător
Şi-mi potoleşte vântul,
Scoţându-mă din nor.
Învaţă-mă să caut
Spre veşnicul senin,
La care nu-i durere,
Nici scârbă, nici suspin!
Cu dragoste cerească
Aprinde-mă mereu,
Stăpâne, Milostive,
Şi Dumnezeul meu.
La tronul Sfintei Slave
Cu trupul azi şezând,
Arată, Doamne, milă
Spre cei de pe pământ!
(Sfântul Ioan Iacob Hozevitul)
„Omul se teme de multa lumină, de deschiderea Cerurilor, de veșnicie”
Dumnezeu nu ne poate mântui fără voia noastră
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro