Oricâte valuri ţi s-ar ridica în suflet, întotdeauna să alergi la Hristos Mântuitorul. El îţi va veni în ajutor şi va potoli valurile. Să crezi cu tărie că Domnul ţi-a rânduit cu înţelepciune această viaţă spre vindecare şi să nu o respingi, nici să cauţi odihna trupească şi pacea mincinoasă. Mai întâi trebuie să te umileşti mult şi să rabzi: dacă vei avea vreo descoperire, ea va uşura mult lupta ta şi vei avea mai multă linişte atunci.

Ce să facă cei pe care, fără voia lor, îi tulbură lipsa dragostei şi răutatea, invidia şi ura sau necredinţa? Înainte de toate, trebuie să-şi îndrepte atenţia spre cauzele acestor patimi şi împotriva acestor cauze să întrebuinţeze leacul duhovnicesc potrivit. Cauza necredinţei este iubirea de slavă pământească, aşa cum mărturiseşte însuşi Domnul în Sfânta Evanghelie: „Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi?” (Ioan 5, 44). Iar invidia şi răutatea şi ura provin din mândrie şi din lipsa dragostei pentru aproapele.

Rugăciunea lui Iisus să o rosteşti împotriva ispitelor desfrâului, iar în ispitele mâniei să te rogi pentru cel pe care te superi: „Mântuieşte-l, Doamne, şi miluieşte-l pe acela şi, pentru sfintele lui rugăciuni, ajută-mă pe mine, blestematul și păcătosul”.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 16-17)