Zis-a fratele:

„Mă sfătuieşte gândul a nu întreba pe sfinţi, ca nu cumva, primind răspuns şi defăimându-l pentru neputinţa mea, să gre­şesc".

Răspuns-a stareţul:

„Acest gând este prea cumplit şi pierzător, deci nu-l suferi pe dânsul; că dacă cineva, învăţându-l, va greşi, se osândeş­te cu totul pe sineşi; iar dacă, neînvăţându-se, va păcătui, nu se osândeşte niciodată, dar patimile lui rămân netămăduite. Pentru aceasta pune Diavolul în gând unele ca aces­tea cuiva, spre a rămâne ele netămăduite. Deci tu, atunci când te va sfătui gândul că nu poţi împlini răspunsul [sfatul, porunca] bătrânului din pricina neputinţei, atunci întreabă aşa: «De vreme ce aceasta voiesc să fac, spune-mi, Părinte, ce-mi este de folos? Că adică, măcar de-mi vei spune, nu pot să fac şi să păzesc cea zisă [de tine], dar pentru aceasta voiesc să ştiu, ca să mă osândesc pe sinemi că trec cu vederea folosul». Iar aceas­ta îți va fi ție smerenie. Domnul să lumineze inima ta a auzi şi a păzi, cu rugăciunile sfin­ţilor. Amin" (Iată un răspuns deosebit de delicat şi plin de învă­ţăminte pentru mulţi care disperă din pricină că nu pot îm­plini sfatuirile şi poruncile Părinţilor. O traducere mai libe­ră, sau mai degrabă o parafrază, găsim în Filocalia citată: „Când deci gândul îţi şopteşte că nu poţi împlini răspunsul din slăbiciune, întreabă aşa: «Spune-mi, Părinte, ce-mi este de folos? Căci ştiu că, dacă-mi spui, nu pot să păzesc ceea ce-mi spui. Dar voiesc să întreb chiar şi numai pentru ca să mă dispreţuiesc pe mine că am trecut cu vederea ceea ce îmi este de folos». Iar prin aceasta câştigi măcar smerenia". La care răspuns găsim o frumoasă scolie la nota 530: „E mai bine să afli ce eşti dator să faci, chiar dacă ştii că nu vei putea face. Dar să-ţi fie neîmplinirea poruncii nu din dis­preţuirea ei, ci din reala ta neputinţă. Căci însuşi chinul de a şti ce trebuie să faci, dar nu poţi face, e o continuă smerire şi întreţine în tine o luptă continuă de a te ridica încet-încet peste neputinţa ta. E mai bun chinul mustrării de sine pen­tru ce nu poţi face decât nepăsarea insensibilă. E şi acesta un mijloc de sensibilizare şi umanizare").

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 113)