Gospodarul își păzește de păsări țarina însămânțată, și de omizi livada, și își păzește de fiare stâna, dar nimic altceva nu își păzește gospodarul precum casa de tâlhari, de foc, de ape, de fulgere, și de toată necurăția. Ce e casa pentru gospodărie, este inima pentru om. Pentru acesta s-a zis: „Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzește-ți inima”.

Din inimă izvorăște sânge, iar în sânge e sufletul. Precum e sufletul în inimă, așa e în tot omul. Dacă apa în izvor este sărată, este sărată și în râu; dacă e dulce în izvor, va fi dulce și în râu. Cum e izvorul, așa-i și vărsarea râului.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Inima în marele post, Editura Predania, București, 2010, p. 10)