Maica Biserică! Aşa îşi numesc ortodocşii Biserica lor. Statul nu se numeşte maică şi nici unei alte asociaţii omeneşti nu i se dă acest nume. Acest nume i se potriveşte numai Bisericii. Şi pe bună dreptate se numeşte Biserica maică. Ea naşte pe fiii şi fiicele lui Dumnezeu. Întreg Noul Testament vorbeşte de naştere, de naşterea din nou, de renaştere. Şi prin gura lui Hristos, şi prin gurile apostolilor, şi mai târziu prin gurile sfinţilor părinţi şi sfintelor maici. Este vorba, bineînţeles, de naşterea duhovniceacă, despre aceea pe care învăţatul Nicodim nu a putut să o priceapă, dar pe care mai apoi au înţeles-o şi au experiat-o în sine milioane şi milioane de creştini.

Nu există naştere fără atingere. Nici trupească, nici duhovnicească. Dragostea se manifestă prin atingere. Atât cea trupească, cât şi cea duhovnicească. Maica Biserică naşte fiii săi duhovniceşti prin atingerea cu Dumnezeu-Duhul Sfânt. Cum asta? Precum Mesia născut din Preasfânta Fecioară Maria. Şi Maria a întrebat pe îngerul lui Dumnezeu: Cum va fi aceasta, de vreme ce nu ştiu de bărbat? La aceasta îngerul i-a răspuns: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui de sus te va umbri; pentru aceasta şi Cel ce Se va naşte din tine va fi sfânt şi Se va numi Fiul lui Dumnezeu. Într-adevăr, aici este vorba despre naşterea trupească a lui Hristos, iar noi vorbim despre naşterea duhovnicească prin Biserică de la Duhul Sfânt. Totuna, lui Dumnezeu Îi este posibil tot ceea ce spune. Cine a conceput prima oară naşterea dacă nu Dumnezeu? Dar când a conceput pe cea trupească, a conceput şi naşterea duhovnicească. Şi când poate să săvârşească una, atunci o poate săvârşi şi pe cealaltă. Ceea ce este de primă însemnătate este că Biserica e Maică, a fost, este şi va fi până la sfârşitul veacurilor. Nume drag: Maica Biserică!

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Suta de capete de la Liubostinia, Editura Sophia, 2009, pp. 47-49)