La începutul acestui an, în ziua de 10 ianuarie, s-au împlinit 57 de ani de când Maica Teofana a fost numită stareță a Mănăstirii Vorona de către vrednicul de pomenire Patriarh Iustin Moisescu, pe atunci mitropolit al Moldovei și Sucevei. 

Maica Teofana trăise experienţa dureroasă şi urmările decretului nr. 410 din 1959. Exclusă, împreună cu alte surori din Mănăstirea Râşca, unde era închinoviată, a fost obligată să se întoarcă în lume, lucrând o vreme la Fabrica „Textila” din Fălticeni. Adânca ei credință și nădejdea în lucrarea cea de nebiruit a Prebunului Dumnezeu nu au lăsat-o să se piardă. A cercetat adesea mănăstirile nemțene și a primit sfat și cuvânt de folos de la duhovnicii harismatici de atunci. Această experienţă a întărit-o mult duhovnicește și a primit cu mult curaj și râvnă ascultarea de stareță ce i s-a încredințat în condițiile grele ale acelei perioade.

Întregul ansamblu al Mănăstirii Vorona era într-un stadiu avansat de degradare – transformat de autorităţile vremii într-o anexă a CAP-ului comunal.  

Cea dintâi grijă a maicii Teofana a fost de a întări rânduiala călugărească în mănăstire. Aceasta a rămas, de altfel, lucrarea ei permanentă: mănăstirea să nu rămână fără Sfânta Liturghie, fără spovedanie și fără celelalte laude bisericești. 

S-a îngrijit ca mănăstirea să aibă buni slujitori și duhovnici de înaltă ținută duhovnicească: Părinții Pangratie, Mina, Doroftei și Arsenie.

Cele trei biserici și clădirile mănăstirii au fost restaurate spre folosul obștii monahale și al pelerinilor care cercetau mănăstirea. 

Deși vremurile nu erau favorabile Bisericii, obştea călăuzită de Maica Teofana, având şi sprijinul Centrului eparhial, a reuşit să constuiască noi clădiri: stăreția, arhondaricul și anexele gospodărești.

Dincolo de activitatea administrativă şi edilitară, în timpul rodnicei stăreții a Maicii Teofana s-au format generații întregi de călugărițe, unele dintre acestea ajungând să facă cunoscut duhul Sfintei Mănăstiri Vorona, atât în țară, cât și în străinătate. 

După mărturiile multor stareţi şi stareţe, sfatul şi povăţuirea Maicii Teofana i-au ajutat pe aceştia, în momentele de grea încercare, să-şi pună toată nădejdea în puterea, bunătatea și ajutorul lui Dumnezeu.

Prin eforturile maicii starețe, Mănăstirea Vorona a devenit un reper pentru organizarea liturgică, duhovnicească și administrativă şi pentru parohiile din vecinătate, acestea inspirându-se și preluând din duhul şi rânduiala acestei vetre monahale. 

Prin viaţa şi activitatea Maicii Teofana s-au împlinit cuvintele pe care arhiereul le-a rostit asupra ei la aşezarea ei ca stareţă a Mănăstirii Vorona, în urmă cu 57 de ani. Astfel, s-a arătat a fi pildă vie de smerenie, de ascultare și de dragoste faţă de toți. A dobândit o minte luminată ca să înțeleagă voia cea sfântă a lui Dumnezeu pentru a avea putere de a purta neputințele celor slabi, de a vindeca pe cei bolnavi sufletește și de a povăţui pe toți pe calea mântuirii.

Pentru toate acestea, doxologie se cuvine să-I aducem lui Dumnezeu, iar Maicii Teofana aleasă mulţumire şi recunoştinţă pentru rodnica şi îndelungata activitate în slujirea Bisericii din acest ţinut binecuvântat. 

Ne rugăm ca duhul jertfelnic şi rugător al Maicii Teofana să continue şi să se vădească şi pe mai departe în viaţa obştei Sfintei Mănăstiri Vorona!

Cu binecuvântare,

✝ TEOFAN
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei