Pe continentul nostru, media de vârstă este cea mai ridicată din lume, fiind de 72 de ani pentru bărbaţi şi de 80 de ani pentru femei. Din păcate, această îmbătrânire se însoţeşte în foarte multe cazuri de apariţia unor boli cronice, cum sunt bolile cardiovasculare, diabetul, bolile respiratorii cronice şi cancerele. De menţionat că 80% dintre decesele cauzate de o maladie cronică se înregistrează în ţările în curs de dezvoltare, iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) estimează pentru următorul deceniu o creştere cu 17% a acestor decese. „Bolile netransmisibile constituie o ameninţare pentru dezvoltare. Ele interesează în special populaţia săracă şi vulnerabilă, ceea ce contribuie la adâncirea sărăciei“ a declarat recent Ban Ki-moon, secretarul general al ONU.

Dacă în 2001 ONU a tras un semnal de alarmă asupra ameninţărilor generate de SIDA, de tuberculoză şi de paludism, fapt care s-a soldat cu crearea unui Fond mondial de 20 miliarde de dolari pentru combaterea acestor maladii, iată că, acum, aceeaşi organizaţie mondială face eforturi pentru obţinerea de fonduri în vederea implementării unor programe de prevenţie a afecţiunilor cronice sus-amintite.

OMS şi-a propus ca obiectiv reducerea cu 25% a mortalităţii prin boli cronice până în anul 2025. Din păcate, statele lumii nu au reuşit încă să se pună de acord pentru a oferi sumele necesare pentru programele cu care să se realizeze obiectivul sus-amintit. Dacă ne uităm la statistici, vedem că, la nivelul anului 2008, din 56 milioane de decese la nivel mondial, 36 de milioane au fost cauzate de cancer, diabet şi infarct, adică un procent mai mare decât bolile infecţioase şi moartea prin accident, luate la un loc. Eforturile de a înlătura factorii de risc, cum ar fi tabagismul, sedentarismul, dezechilibrele alimentare şi consumul excesiv de alcool necesită eforturi financiare, juridice şi educaţionale adecvate.

Iniţiativa OMS de a direcţiona Ziua Mondială a Sănătăţii pe implicarea activă a vârstnicilor în societate a fost urmată şi de Uniunea Europeană, care a declarat 2012 ca Anul european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii.

În multe ţări, îmbătrânirea populaţiei poate deveni o ameninţare pentru viitor. Aşa pare a fi şi cazul României, ţară în care, pe fondul unei scăderi a numărului persoanelor active, se constată un număr mult mai mare de pensionari, fapt care dezechilibrează serios bugetul ţării. Soluţiile de echilibrare a acestei situaţii defavorabile sunt destul de puţine şi dificil de realizat. Evident, o acumulare de fonduri nu se poate face decât prin creşterea înţeleaptă a investiţiilor şi crearea de noi locuri de muncă. O altă soluţie ar fi aceea de prelungire a duratei de activitate, dar pentru aceasta este nevoie de o populaţie vârstnică sănătoasă şi aptă de muncă. Or, privind în faţă realitatea, constatăm aici un cerc vicios. Dacă nu se investesc suficienţi bani pentru prevenirea bolilor cronice, nu vom avea, cu siguranţă, o populaţie vârstnică activă.

O statistică a Centrului European de Politici Sanitare, din 2012, care oferă informaţii privitoare la cheltuiala publică pentru îngrijirile pe termen lung în instituţiile specializate şi la domiciliu, ne arată că, în fruntea listei, se află Olanda şi Suedia, care alocă pentru aceasta 3,5% din PIB, iar pe ultimul loc se află România, cu aproximativ 0,1% din PIB. În faţa acestor cifre cred că orice comentariu este de prisos.