Mă numesc Evanghelia Rossidi, locuiesc în Nikaia și aș vrea să vă prezint în cele ce urmează o minune ce mi s-a întâmplat.

În 2012 am văzut cu adevărat în viață pe Sfântul Rafail și pe Sfânta Irina. Era luna februarie și afară se făcuse foarte frig. Am plecat să-mi iau fetița de la școală și, întorcându-mă, i-am întâlnit pe Sfântul Rafail și pe Sfânta Irina.

Pe Sfântul Rafail l-am văzut la brutăria din cartierul meu. Am crezut că era un oarecare călugăr care vinde ceva și am scos din buzunar bani ca să îi dau. Acela a scos din buzunarul lui o sticluță cu mir și ne-a miruit pe amândouă pe frunte și pe mâini. I-a făcut semn fetei mele să-și scoată mănușile, ca să-i miruiască mâinile.

Alături de el era o fetiță blondă cu codițe. Ceea ce nu voi putea uita vreodată în viața mea au fost ochii și privirea ei. Erau foarte frumoși și pătrunzători. Când am plecat de la brutărie, credeam că suntem în Rai. Iar mâinile noastre au răspândit o mireasmă puternică timp de mai multe zile.

Fata mea mi-a zis:

- Mamă, acela nu era călugăr, ci Sfânt!

Nu știam însă ce Sfânt era. După 15 zile, verișoara mea, Evanghelia, a venit la noi acasă. Fusese în Mitilini și întorcându-se ne-a adus o carte a Sfântului Rafail. Când am văzut fotografia sfântului, imediat l-am recunoscut. Nu-mi putea crede ochilor! Călugărul pe care îl văzusem fusese chiar Sfântul Rafail, iar fetița aceea blondă ‒ Sfânta Irina. M-am rugat sfântului pentru a putea merge și eu în Mitilini. Și ceea ce i-am cerut mi s-a îndeplinit. Sfântul m-a auzit și, de Paști, mergând o rudă de-a mea în Mitilini, m-a luat și pe mine și iată că am ajuns acolo. Când am intrat în biserică și am ajuns la mormântul sfântului, a izvorât dintr-o dată din el o mireasmă plăcută, exact ca aceea a mirului cu care ne-a uns când l-am întâlnit la brutărie. Era o foarte mare minune!

În septembrie 2012, soțul meu, Giorgos, s-a îmbolnăvit de cancer la intestin. A fost internat la Spitalul General Sismanoglio din Atena. Mai apoi, în timpul operației (o operație foarte grea, care a durat patru ore) l-a văzut în vis pe iubitul nostru Sfânt Rafail cum îl privea zâmbind și stând în fața stâncii (în punctul unde există acum gardurile bisericii Sfântului Rafail din Ano Souli, Marathona). A văzut de asemenea și treptele de marmură ce există în fața bisericii. Când soțul meu mi-a spus acest lucru, am înțeles că sfântul îl va face bine și, într-adevăr, așa a fost! Soțul meu s-a vindecat complet. În vremea aceea nu vizitasem încă mănăstirea Sfântului nostru Rafail din Ano Souli. Mai apoi am venit pentru prima dată aici și am conștientizat că acesta era locul în care îl văzuse soțul meu pe Sfântul Rafail în vis.

Ceea ce am înțeles este că Sfântul Rafail ni s-a arătat cu totul viu și ne-a miruit ca să ne dea putere, curaj și credință și să ne arate că va fi alături de noi, deoarece trebuia să trecem o Golgotă cu bolile ce s-au abătut asupra familiei noastre. Cu ajutorul sfinților, le-am depășit pe toate.

Slăvit să fie numele Sfântului Rafail, al Sfântului Nicolae și al Sfintei Irina! Cât trăiesc și exist, îi voi cinsti cu tot sufletul meu!