Smerenia harică este nevăzută, după cum nevăzut este Dumnezeu, Dătătorul ei. Ea este ascunsă de tăcere, de simplitate, de sinceritate, de naturaleţe, de libertate. Smerenia mincinoasă este întotdeauna artificială la arătare: ea îşi face, cum s-ar spune, „publicitate”.