La numai 500 metri spre Vatopedu se află o chilie românească cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”. Este proprietatea românilor din secolul XIX.

Aici se nevoiesc doi ieromonahi moldoveni: Ioan Guţu, superiorul chiliei, şi Gamaliil Boboc, ucenicul lui. Ambele chilii se află pe teritoriul Mănăstirii Vatopedu din apropiere, care le asigură cele de nevoie.

Ne închinăm în paraclis şi stăm de vorbă cu părinţii Ioan şi Gamaliil. Aceeaşi bucurie avem şi aici. Părinţii trăiesc în desăvârşită dragoste. Bătrânul are peste 80 de ani şi nu mai săvârşeşte cele sfinte. În schimb, părintele Gamaliil, în vârstă de 58 de ani, săvârşeşte toate slujbele după rânduială, iar Duminica şi sărbătoarea face Sfânta Liturghie, când se adună toţi sihaştrii din împrejurimi. Odată se face Sfânta Liturghie aici, altă dată la chilia părintelui Dionisie, şi participă unii la ceilalţi, încât este între ei o mare înţelegere şi bucurie duhovnicească. Vin la ei şi sihaştrii greci care se nevoiesc în partea locului.

– Părinte Ioane, daţi-ne un sfat, un cuvânt de folos înainte de plecare, spunem bătrânului egumen.

– Iubiţi părinţi, eu sunt om simplu şi nu am cuvin­te de folos. Cer şi eu de la alţii mai sporiţi sfat şi povă­ţuire duhovnicească. Dar dacă vom împlini făgăduinţele călugăreşti şi vom săvârşi călătoria vieţii aşa cum am început-o, să avem nădejde de mântuire!

– Ce fapte bune se cuvine să iubim mai mult?

– Să le iubim pe toate egal, dar să începem cu frica lui Dumnezeu şi să terminăm cu dragostea de Dumnezeu, care este cununa tuturor faptelor bune. Ru­găciunea să meargă înaintea tuturor faptelor bune. Mai multă rugăciune, mai multă smerenie, mai multă dragoste de Dumnezeu şi de oameni, ne duc cel mai uşor întru împărăţia cerurilor.

– Ce cuvânt de folos trimiteţi părinţilor şi credin­cioşilor din ţară?

– Să ne rugăm unii pentru alţii şi să avem nădejde că nu ne lasă Dumnezeu. Părinţii să-şi facă datoria de preoţi şi monahi adevăraţi şi să nu smintească pe mireni. Iar mirenii să asculte de păstori şi să aibă credinţă tare şi răbdare în greutăţile vieţii, ştiind că nu ne putem mântui fără ispite, fără răbdare şi fără pocăinţă.

(Protosinghelul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, pp. 437-438)