Gândul seamănă cu cârma unei corăbii: de această scândură neînsemnată ține direcția și în cea mai mare parte soarta întregii mașini uriașe. „Gândul cel cuvios te va păzi” (Pilde 2, 11), spune Scriptura; ea ne învață ca începutul cuvintelor noastre să fie adevărul – și ce altceva este începutul cuvintelor, dacă nu gândul?

Despre adevăr a dat mărturie pe pământ Duhul Sfânt. Așa le spuneau apostolii iudeilor. Martorul lui Hristos-Adevărul e Duhul Sfânt. Unde nu este mărturia Duhului, acolo nu sunt dovezile Adevărului. Cel ce dorește să urmeze fără greș Adevărului trebuie să rămână în învățătura pecetluită, adeverită de Duhul Sfânt. Aceasta este învățătura Sfintei Scripturi și a Sfinților Părinți ai Bisericii Răsăritului, singurei Sfinte, singurei Ortodoxe și adevărate. Orice altă învățătură e străină de Adevărul-Hristos, de Adevărul pogorât din Cer, Care din nepovestita milostivire dumnezeiască S-a descoperit oamenilor, care ședeau întru întuneric și în umbra morții, împotmoliți în prăpastia întunecată și adâncă a amăgirii de sine, a neștiinței, a căderii și a pierzării.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, p. 166)