Episcopii în Biserică apar devreme, deja din perioada Sfinţilor Apostoli, ca cei mai vechi întâistătători ai Bisericii, sub supravegherea directă a Apostolilor. Superioritatea lor faţă de preoţi - şi din aceasta decurge deosebirea lor faţă de aceştia, ca persoane de rang superior care împlinesc aceeaşi rânduială în clerul Bisericii - devine limpede încă de la întemeierea Bisericii. Vedem deja din vremurile apostolice delimitându-se clar această deosebire între episcopi şi preoţi, fiindcă, potrivit dumnezeieştii rânduieli a Mântuitorului, fiecare Biserică locală avea un întâistătător împreună cu mai mulţi preoţi şi diaconi, preoţii neavând aceleaşi rânduieli şi aşezăminte cuvenite episcopilor. Astfel, în primele capitole ale Apocalipsei lui Ioan sunt amintiţi, în ordinea vredniciei, cei şapte îngeri, adică întâistătătorii Bisericilor din Efes, Smirna şi celelalte, în care se certifică istoric faptul că fiecare din aceste Biserici aveau mai mulţi preoţi în acelaşi timp. Tot astfel şi Apostolii, care răspândeau cuvântul lui Dumnezeu din cetate în cetate şi întemeiau pretutindeni comunităţi creştine, au aşezat în acestea, ca urmaşi ai episcopiei lor, alţi episcopi ca întâistătători ai celorlalţi păstori şi preoţi. În mod sigur, în multe locuri din Sfânta Scriptură aceştia sunt numiţi episcopi şi preoţi. Şi aceasta se arată în multe alte locuri, precum rezultă şi din următorul pasaj din Sfântul Apostol Pavel: „Tuturor sfinţilor în Iisus Hristos (ceea ce înseamnă toţi credincioşii creştini, adică mirenii), împreună cu episcopii şi diaconii", unde tagma preoţilor, întru care se şi află întreg temeiul comuniunii creştineşti, nu mai este specificată după nume, ea fiind cuprinsă în cea a episcopilor. Dar faptul că Apostolul, la începutul epistolei sale, transmite salutul său către toată comunitatea creştinilor din neamul filipenilor, fără să pomenească în special numele de preoţi, tocmai fiindcă atunci era comună numirea între preoţi şi episcopul lor, ilustrează pe deplin concepţia epistolei cu privire la aceasta şi, totodată, confirmă absoluta ei vechime.

(Sfântul Nectarie de la Eghina, Despre preoție, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 48)