Nu mai este un secret pentru nimeni că industria farmaceutică este într-o criză de inovare. Apar mai puţine medicamente, şi acestea la costuri tot mai mari. Iată, de exemplu, în anul 1996 au fost puse pe piaţă 56 de noi medicamente, cu un cost total de 20 miliarde de dolari investiţi; în 2007 au apărut doar 19 medicamente, care au solicitat o investiţie totală de... 40 de miliarde! Se observă de aici că, în condiţiile acestor costuri uriaşe, numai nişte giganţi ai industriei farmaceutice îşi mai pot permite căutarea de medicamente originale, celelalte companii aşteptând să treacă 20 de ani până expiră patentele, pentru ca apoi să „copie“ medicamentul original (realizând aşa-zisele „generice“, care sunt mai ieftine).

Era firesc să asistăm din cauza acestui recul la o schimbare de strategii în lumea medicamentului. Iată câteva direcţii:

- o echipă americană de la Universitatea Stanford (USA) a combinat două baze de date existente pe internet. Prima oferă informaţii despre efectele asupra expresiei genice la om a 164 de medicamente existente; cea de-a doua descrie efectele pe care le produc asupra genelor 100 de boli diferite. S-a plecat de la ipoteza că medicamentele care au asupra expresiei genice o acţiune inversă decât cea produsă de o boală ar putea deveni un tratament pentru boala respectivă. Demersul este logic şi confirmat prin aceea că multe dintre medicamentele care corespund acestei ipoteze se află deja pe piaţa farmaceutică. Plecându-se de la această abordare s-a putut descoperi faptul că cimetidina (un medicament prescris pentru ulcer) a redus creşterea unor tumori pulmonare la şoarece, iar topiramatul (un antiepileptic) s-a dovedit eficient în tratarea colitei (studii pe şobolani). Exemplele ar putea continua, deoarece cercetătorii au identificat sute de profiluri (medicament-boală) opuse şi au demarat studii, în vederea explorării potenţialului terapeutic al acestora;

- în Franţa, o echipă de cercetători din Lille a abordat o altă pistă, şi anume testarea medicamentelor pe culturi de celule prelevate de la pacienţi cu maladii genetice rare, pentru a depista acele substanţe care pot „repara“ genele afectate. Există deja rezultate încurajatoare cu câteva molecule, dar, firesc, rezultatele cercetătorilor sunt confidenţiale până la terminarea studiilor;

- indubitabil, nu poate fi exclusă nici abordarea empirică, rezultat al observaţiei întâmplătoare. Astfel, acidul acetilsalicilic (aspirina) a fost utilizată 70 de ani ca analgezic, până când s-a observat şi efectul ei antiagregant plachetar; de aici s-a trecut la o nouă indicaţie, şi anume utilizarea ei pentru prevenirea infarctului de miocard. Degenerescenţa maculară, o boală oculară ce poate duce la orbire, se tratează cu medicamentul Lucentis, care are un preţ de 1.200 de euro pentru o doză. Iată că, în 2005, un oftalmolog care suferea atât de boala sus-menţionată, cât şi de un cancer de colon a început să-şi trateze cancerul cu produsul Avastin. Spre suprinderea sa a observat o ameliorare netă a afecţiunii oculare, şi aceasta în condiţiile în care o doză din acest medicament costă doar 30 de euro!

Aşa cum am menţionat la început, nu toate efectele secundare sunt benefice, doar că, ceea ce poate face rău unora se poate dovedi a fi util altora, în funcţie de boala lor; de aici, necesitatea de a observa atent efectele secundare şi de a le „manipula“ în beneficiul pacienţilor.

Un exemplu recent este oferit de medicamentul Baclofen, cu care se tratează torticolisul (înţepenirea muşchilor cefei şi gâtului). S-a observat întâmplător că dozele mari din acest medicament pot trata cu succes alcoolismul. În momentul de faţă se desfăşoară un studiul clinic amplu pe această temă, ale cărui rezultate finale vor fi comunicate în 2013. Nu ne rămâne decât să aşteptăm cu încredere „noul“ medicament, deoarece România nu duce lipsă de potenţiali „pacienţi“ pentru un astfel de tratament salutar.