De curând semnalam apariția unei cărți inedite prin conținut, Jurnal de spital, scrisă cu multă căldură sufletească de doamna Laura-Elena Ciobanu, con­fe­­ren­țiar la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, medic primar de medicină internă și pneumologie la Spitalul Clinic de Recuperare Iași. Prin postfață, autoarea volumului realiza – se pare, cu bună știință – un testa­ment: „Lor, studen­ților mei, le las această carte. Prin ea își vor cu­noaș­te propriul popor, așa cum l-am prins eu”. Mesajul său atât de profund a devenit, din păcate, deja o prevedere testamentară, căci la 4 februarie 2021 doctorul Laura-Elena Ciobanu și-a început călătoria înspre Veșnicie, la vârsta de 55 de ani.

Acum două săptămâni am avut ultima conversație cu domnia sa; aflată într-o profundă suferință fizică, mi-a spus: „Părinte, să vă ru­gați pentru mine, căci simt că sfâr­șitul îmi este aproape. Am nevoie de multă rugăciune”. Timp de trei decenii, doamna Laura-Elena Ciobanu s-a întovărășit cu durerea pa­cienților ei, care se transformau într-un nesfârșit imbold de slujire și dăruire prin actul medical, pr­e­schimbat de doctorul curant într-un altar de jertfă. Atât de mult și-a iubit bolnavii, încât și-a împropriat durerea lor, ajungând astfel medic și pacient deopotrivă. Câteva date biografice ne vor convinge că mare parte din existență și-a închinat-o științei vindecării bolilor; chiar dacă Dumnezeu a rânduit să poarte și dânsa povara suferinței, nu a contenit să lupte, să spere și, mai cu seamă, să se roage, făcând din afec­țiunea fizică o scară către Cer.

Doamna Laura-Elena Ciobanu s-a născut la data de 5 mai 1966, ca fiică a cunoscutului preot ieșean Dimitrie Isopescu, în casa căruia candela credinței și a bunelor nădejdi nu s-a stins niciodată. În 1984 a absolvit Liceul „Costache Negruzzi”, urmând apoi Facultatea de Medicină Generală a prestigioasei Univer­sității de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iaşi; a absolvit-o în anul marilor schimbări, 1990, primind nota maximă la lucrarea de licență. A continuat, la aceeași uni­versitate, cu studiile doctorale, în final prezentând o excelentă teză cu tema „Etilismul cronic ca factor modulator al bolii obstructive cronice pulmonare”. De remarcat că ordinul de ministru prin care i se atribuia titlul academic de doctor în științe medicale a fost emis la data de 5 mai 1999, chiar în ziua când absolventa împlinea 33 de ani. Concomitent cu prodigioasa pregătire științifică, Laura Ciobanu și-a dublat efortul, dedicându-se plenar misiunii de a alina și vindeca sufe­rin­țele oamenilor, la Spitalul Clinic de Recuperare din Iași. N-a uitat niciodată că medicul tratează, însă doar Dumnezeu vindecă, fiind con­ș­tientă că în fiecare pacient suferă Hristos și că orice bolnav îi oferă șansa de a se întâlni cu Dumnezeu. În cei aproape 30 de ani de muncă spitalicească, a trecut prin multiple stadii de pregătire și perfecționare: medic secundar, apoi specialist și, în final, primar de medicină internă; medic specialist în pneumoftiziologie, apoi primar în pneumologie. A urmat numeroase cursuri de per­fec­ționare și în exterior, dintre care amintim: bursă de un an, tip fello­w­ship, acordată prin concurs de către European Respiratory Society, desfăşurată în Section of Chest Medicine, Llandough Hospital, Cardiff University, Wales, UK.

Printre miile de pacienți consul­tați și tratați de doctorul Laura Ciobanu m-am aflat și eu, cunoscându-i preocuparea constantă și nedisimulată față de fiecare suferind și per­fecționismul profesional ce purta permanent amprenta sacralității. Avea o relație specială cu Hristos, Tămăduitorul desăvârșit al sufletelor și al trupurilor noastre, împăr­tășind-o și celor tratați. Îi slujea cu devoțiune, nutrind deplina convingere că știința medicinii reprezintă un dar al lui Dumnezeu, oferit numai celor capabili de dragoste față de semenii bolnavi, contopindu-se chiar cu durerea lor. Nu a abdicat niciodată de la dorința de cu­noaș­tere, conștientă fiind că, prin laborioasa activitate de cercetare, beneficiarii cei dintâi vor fi pacienții, iar apoi și studenții, căci, odată cu jertfelnica trudă depusă la căpătâiul suferinzilor, Laura Ciobanu s-a dedicat și muncii la catedră, parcurgând și în domeniul învățământului superior, la aceeași universitate unde ea însăși s-a format, etape specifice: preparator, asistent universitar, șef lucrări, iar din 2003, con­ferențiar. Cuvintele din prefața uneia dintre multele cărți și studii de specialitate publicate ne vor lămuri asupra viziunii sale în privința cu­noașterii și a perfecționării: „Stu­denții mei sunt cei care, întrebând, m-au îndemnat să caut, să cercetez, să aflu explicații lămuritoare deo­potrivă pentru ei și pentru mine. Suferințele bolnavilor mei sunt litera dintâi și glasul din urmă cuprinse între coperțile acestei cărți”.

Peste toate performanțele știin­țifice, profesionale și didactice, doctorul Laura Ciobanu era și un iscusit condeier, chiar membru al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România, dar și un om de o sensibilitate aparte. Cu o impresionantă capacitate, vedea în persoana tratată nu doar „un bolnav” sau „un caz”, ci omul, cu măreția, cu finitudinea ori cu fragilitatea specifice ființei umane. Printr-o filială compasiune arătată pacientului neputincios, reușea să „radiografieze” adâncurile sufletești ale celor pe care-i îngrijea, spre a surprinde un licăr de lumină, oferind tuturor dovezi incontestabile de iubire și slujire necondiționată.

Se spune că profesorii nu mor niciodată, ci trăiesc prin discipolii lor. Parafrazând zicerea din popor, îndrăznesc să afirm că medicul Laura-Elena Ciobanu nu a murit, ci con­tinuă să trăiască prin studenții pe care i-a iubit și i-a învățat să simtă dimensiunea sacră în orice act medical, prin pacienții tratați și salvați de la moarte, prin sutele de pagini scrise spre folosul științei vindecării bolilor. Medicul Laura Ciobanu nu a murit, ci s-a adăugat acum cetei cerești a taumaturgilor plăcuți lui Hristos Dumnezeu, desă­vârșitul Taumaturg al sufletelor și al trupurilor noastre.

Sursa: Ziarul Lumina