Mântuirea este o călătorie ce pornește de la naștere spre moarte și din nou la naștere.

Calendarul Bisericii noastre începe și se sfârșește cu istoria mântuirii prin Iisus Hristos. Iar în această istorie a mântuirii, calea de la naștere spre viață, este viața Maicii Domnului.

Anul bisericesc începe pe 1 septembrie, urmând modelul calendarului stabilit pentru Imperiul Roman Creștin. Acest an are doisprezece Praznice Împărătești, plus Sfintele Paști. Primul praznic este Nașterea Fecioarei Maria (8 septembrie). Anul mântuitor începe cu nașterea Sfintei Fecioare Maria din părinții Ioachim și Ana, din aceasta putându-se înțelege lucrarea dumnezeiască în cele mai mici amănunte pentru a mijloci unirea noastră cu El prin Hristos. Iar anul se încheie cu Adormirea sa prăznuită pe 15 august.

Adormirea Maicii Domnului (sărbătoare precedată de 14 zile de post) a fost asemănată cu un Paşte al verii, existând numeroase asemănări între moartea lui Hristos şi cea a Maicii Sale.

Potrivit tradiţiei, Maica Domnului a adormit la ora 3 p.m. în ziua de 13 august, la aceeași oră când Fiul său a murit pe cruce și a fost înălțată la ceruri cu tot cu trup atunci când se împlinise ceasul, la fel ca și Fiul său. Apostolul Toma a ajuns târziu la înmormântarea Fecioarei Maria și pornește grăbit să îi vadă mormântul. Când îl cercetează, este încântat și uimit în același timp, precum restul apostolilor, descoperind că trupul Său lipsește, precum mironosițele în cazul lui Hristos.

Dacă nașterea Fecioarei Maria ne învață despre planul proniei lui Dumnezeu pentru restaurarea creației prin cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi, moartea sa ne învață despre făgăduința mântuirii prin El.

Urmând exemplul Sfintei Maria, spunând da lui Dumnezeu şi primind Duhul Sfânt întru noi, pășim pe ușa mântuirii. Ea este scara lui Iacob, însă şi mama, îndrumătoarea şi mijlocitoarea noastră. Este femeia şi noua Evă şi, la fel ca la nunta din Cana, Hristos ascultă de rugăciunile sale.

Întru naștere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții și, cu rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre. (Troparul Praznicului)

Începând şi încheind prăznuirea liturgică cu naşterea şi moartea Sa, biserica ne oferă o imagine clară a felului în care ne vom mântui.

Între nașterea și adormirea Sa vom găsi mântuirea; între nașterea și adormirea Sa vom găsi pe Hristos. Ea este Maica adevărată a vieții și a părăsit lumea aceasta prin moarte pentru a căuta viața cea adevărată la care ne cheamă și pe noi Împreună cu Fiul Său.

Și de aceea strigăm cu credință: Preasfântă născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.