Să faceți milostenie, pomană. Dați de pomană. O, dacă ați ști!…Și Vlahuță spune: „Milă e toată Scriptura!” Cel mai mare lucru posibil ăsta este. Pentru că atunci înseamnă că iubești. Și, iată, înseamnă educație. Domnule, dacă spune: Însutit veți primi, nu te teme că sărăcești. Vrei să te îmbogățești? Dă! Dar ce, urmărim să ne îmbogățim? Mă doare inima de cel sărac. Nu te doare inima de el, deloc?

Eu am fost surprins de un cerșetor, care era fără picioare, pe stradă. Si ăsta aștepta să îmi vărs buzunarele, nu glumă. Dar eu n-aveam nimic. S-a întâmplat să n-am nimic. Mergeam pe jos, nu aveam bani de mașină. Și i-am spus: „Frate, nu te supăra, n-am nimic, dar îți dau o mână caldă!”… „O, părinte, așa ceva nu mi-a dat nimeni”. Și-mi zic: „Am brodit-o! Am biruit!”

Ei, vreau să vă spun: nu fiți nepăsători. Și nu așteptați să-i întâlniți. Căutați-i. Căutați-i, pentru că, găsindu-i pe ei, te-ai găsit pe tine. Te-ai consemnat acolo, sus. Nu te poate uita Mântuitorul, nu te poate uita când faci o milostenie. Și rupeți din voi cu orice chip.

Acum, milostenie nu înseamnă numai să lași din traistă; ai un coleg care suferă, care nu-știu-ce, care e trist: „De ce ești trist? De ce ești trist?” Și îl mângâi. Și nu îl lași deloc. Și înseamnă că ai făcut o milostenie cu el. Și îi dai un cuvant de folos: „Lasă, mă, că a murit tata, lasă, dragă, că stie Dumnezeu. Nu te omorî. Hai să fim liniștiți, hai să-l pomenim, să-l ajutăm acolo (că putem să-l ajutăm după cum trăim)”.

Milostenie este să accepți pe un om să stea lângă tine, fără să îl alungi în gând. Obișnuiți-vă să trăiți nu numai voi, să trăiți în toți care sunt cu voi. Să nu lăsați mâna întinsă nici când vă dă, nici când vă cere. A milostivi pe unul, pe altul, aici se arată.

Apoi nici nu știi că acela pe care îl ajuți poate să fie Hristos. El întinde mâna să-ți dea Împărăția Cerurilor și tu nici nu observi. Frații mei, țineți minte: „cerșetorii sunt personaje biblice!” Ai trecut pe lângă mântuirea ta așa de ușor! Și mai grozav, l-ai disprețuit!

Cerșetorii nu pier niciodată. Fac sobor la margine de drum și împart ce s-a căpătat și zic: „Asta-i de la cutare. Pomenește-l, Doamne, întru Împărăția Ta!“ și are valoare. Să nu așteptați să-i întâlniți! Căutați-i! Milostenia este ceva din Dumnezeul din tine!

(Extras din Ne vorbește părintele Arsenie)